Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Decembrie 2018

 
 

PAGina pastorului

Decembrie 2018

2 decembrie   

    

   Sărbătorile sunt repere ale istoriei, sunt accente ale valorilor culturale, sunt semne ale lui Dumnezeu printre oameni. Ele ne amintesc de trecut, ne responsabilizează pentru prezent şi ne pregătesc pentru viitor. Ele ne amintesc de valorile pe care le avem, de perspectivele pentru care trăim. Poporul care-şi uită istoria îşi neglijează viitorul, de aceea prezentul este hotărâtor. Noi aparţinem poporului român ca naţie, fiind oameni harnici, creativi şi veseli. În acelaşi timp, noi aparţinem poporului lui Dumnezeu ca manifestare a credinţei, fiind oameni credincioşi, sfinţi, consacraţi pentru Împărăţia cerurilor. Noi suntem legaţi de pământ cu trupul şi într-o zi cele două părţi se vor reuni, însă suntem legaţi de Dumnezeu cu duhul şi într-o zi cele două părţi vor fi împreună pentru eternitate. Ca popor român ne amintim de 1 decembrie, 1918, de Marea Unire de la Alba Iulia. Ne amintim de frământări sociale, de interese internaţionale, de ani de robie, de război şi de sânge, de întregirea unui neam care a stat în calea marilor puteri, de marile căpetenii, de sacrificiul unui popor care şi-a iubit neamul, limba şi obiceiurile. Ca popor al lui Dumnezeu ne amintim de Cristos, Mântuitorul venit la noi, ne amintim de cruce, locul Marelui Proces, locul unde El a murit pentru ca noi să trăim. Golgota este locul de pedeapsă, unde Cristos ne-a înlocuit în moarte. A stat în locul nostru în faţa mâniei divine care pedepsea păcatul în care noi ne-am complăcut. Suferinţa pedepsei pentru toate păcatele oamenilor a trecut asupra Lui şi noi toţi am scăpat. Astazi ne amintim de Alba Iulia şi de Marea Unire şi ne cinstim cu preţuire eroii. Însă mai mult decât această sărbătoare naţională vremelnică, ne amintim de Golgota, de Marele Erou, de veşnicul Isus Cristos, de suferinţele pe care le-a îndurat asumându-Și păcatele pe care noi le-a făcut.
   Astăzi ne amintim de El, Îl cinstim în mijlocul nostru, ne închinăm Lui, ne dedicăm Lui. Vrem să fim patrioţi, vrem să fim buni români, vrem să ne respectăm neamul în mijlocul căruia Dumnezeu ne-a adus în existenţa umană. Mai mult de atât, vrem să fim credincioşi şi loiali lui Dumnezeu. Vrem să fim buni creştini şi practicanţi ai poruncilor Sale.
   Suntem responsabili de ţara noastră, de românismul nostru, de neamul nostru. Mai mult de atât, suntem responsabili de sufletul noastru, de viaţa noastră veşnică, de mântuirea familiilor noastre şi a lumii întregi. Noi suntem ambasadorii lui Dumnezeu în această generaţie. Menirea noastră este sa-L reprezentăm pe El şi Împărăţia Lui. O sută de ani de Românie, 2000 de ani de Creştinism. Când românismul nostru va înceta aici pe pământ, va începe eternitatea noastră ca sfinţi ai lui Dumnezeu, întru-un loc ceresc.

 

 

 9 decembrie

 

   Familia este formată din părinți, copii şi bunici. Părinţii şi-au descoperit scopul vieţii, rolul în familie, fiind motivaţi de visele pe care le au şi prin muncă încercând să le împlinească. În schimb, copiii sunt la început, nu au experienţă şi se află sub autoritatea părinţilor. Din cauza acestor mari diferenţe, uneori raportul dintre părinţi şi copii este caracterizat de neînţelegere. Această neînţelegere capătă dimesiuni dramatice în perioada în care copilul trece prin faza de adolescent, iar părintele trece prin criza de la mijlocul vieții.
    Tehnologizarea provocată de Revoluţia Industrială a impus muncitorilor un grad mai mare de cunoştinţe, motiv pentru care tinerii trebuiau să-şi continue educaţia, amânând ocuparea unui loc de muncă. Părinţii au fost împinşi să muncească mai mult pentru întreţinerea copiilor, iar copiii şi-au petrecut ani de zile în absenţa părinţilor şi în prezenţa unui grup social extrem de pestriţ. Pentru că în această etapă tinerii nu pot munci, nu se pot căsători, nu au o casă personală, se întârzie foarte mult trecerea lor la statutul de adult. În această perioadă există riscul absenţei unui scop în viaţă, al unui rol foarte clar, riscul unei goliri spirituale şi sufleteşti care predispun la dobândirea statutului de victimă în faţa influenţele sociale nesănătoase (jocuri de noroc, infracţionalitate, substante nesănătoase, violenţă, erotism…). Acest fenomen s-a suprapus cu dobândirea independenţei tinerilor direct proporţional cu pierderea controlului părinţilor. Lucrul cel mai grav este că în această perioadă tinerii nu ştiu care sunt responsabilităţile lor şi aşteptările celorlalţi.
    În această perioadă tinerii vor fi prinşi în războiul dintre familie şi grupul de prieteni. Copiii sunt influenţaţi de familie, însă adolescenţii şi tinerii sunt influenţaţi mai mult de grupul de prieteni. Apariţia grupului de prieteni nu este rea decât în momentul în care adolescenţii se retrag din părtăşia cu familia. Lucrul cel mai complicat este atunci când rebeliunea lor se suprapune cu criza de la mijlocul vieţii părinţilor.
1. Unii părinţi sunt frustraţi văzând că se apropie de bătrâneţe şi nu au reuşit să-şi împlinească visele din tinereţe şi să acumuleze stimă de sine.
2. Alţii se compară cu succesul altor oameni de-o vârstă cu ei, fiind descurajaţi de insuccesul lor intelectual, profesional sau material.
3. Altii, pentru că au muncit foarte mult, dezvoltă frustrare pentru că au fost prea mult absenţi din familie, iar relaţiile cu tovarăşul de viaţă şi copiii sunt slabe şi lipsite de afectivitate.
4. Femeile îşi pierd încet, încet frumuseţea fizică şi pierd concurenţa.
5. Mamele care s-au dedicat creşterii copiilor încearcă sentimentul de inferioritate pentru că şi-ai neglijat educaţia, cariera și sunt dependente de salariul soţului. Rolul lor în familie se reduce prin plecarea copiilor la şcoală şi mai apoi la serviciu. În absenţa unei relaţii afective puternice cu soţul, criza inutilitaţii ei se adânceşte tot mai mult.
În ciuda acestor provocări, crize şi limitări, familia rămâne conceptul lui Dumnzeu şi locul unde suntem cu adevărat iubiţi şi fericiţi.



 

 16 decembrie

 

Au trecut aproximativ 2000 de ani de istorie peste evenimentul întrupării Mântuitorului Isus Cristos și, dacă nu am avea Biblia, singura sursă autentică, ne-am rătăci între zecile de mii de tradiții creștine. Chiar dacă cei mai mulţi creştini păstrează şi respectă sărbătoarea, mulţi nu-L cunosc pe Sărbătorit, pe Domnul din mijlocul sărbătorii. Crăciunul nu ne pune în primul rând în faţa unei tradiţii, a unei sărbători din calendar, ci în faţa Fiului lui Dumnezeu. Una dintre cel mai des întâlnite întrebări în legătură cu Crăciunul este: De ce a venit Mântuitorul Isus Cristos la noi? Motivele sunt multe, pentru că întruparea este un miracol şi noi, oamenii, nu vom putea înţelege niciodată pe deplin dimensiunea măreţiei acestei lucrări a mântuirii lui Dumnezeu. Iată câteva din motive:
1. Să desăvârşească procesul revelaţiei divine. ,,După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile." (Ev. 1:1:1-2). Revelație - descoperire, dezvăluirea unui fapt sau a unui adevăr ascuns.Creştinismul este o religie revelată, spre deosebire de alte religii. Dumnezeu S-a descoperit pe Sine omenirii, trecand peste ,,zidul”de despărţire creat de pacat.
2. Să mărturisească despre adevăr. „...Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18:37)
3. Să aducă lumina şi oamenii care cred să nu mai trăiască în întuneric. ,,Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric” (Ioan 12:46).
4. Să sufere şi să moară pentru păcat. ,,Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta” (Ioan 12:27).
5. Să mântuiască, nu să judece. ,,Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea” (Ioan 12:47).
6. Să aducă viaţa. ,,Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
7. Să realizeze mântuirea exact în locul şi în contextul în care a fost realizat păcatul. ,,Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat" (Evrei 4:15). Cristos a venit la noi ca să ne aducă iertarea şi dreptul la viaţă veşnică, lucruri de care fiecare muritor are o disperată nevoie. Crăciunul ca sărbătoare poate fi opţional, Cristos ca Mântuitor este absolut necesar.
Crăciunul este anivesarea întrupării Sale. Va fi ocazia potrivită să-I mulţumim pentru că nu a renunţat în Ghetsimani şi nici pe Golgota; pentru că S-a neglijat pe Sine când era pe cruce, preocupat să Se roage pentru iertarea noastră. El este iubirea noastră, este mila noastră, este iertarea şi vindecarea noastră. El este al nostru şi noi suntem ai Lui.
Pastor Luigi Miţoi

 23 dcembrie

 

Biblia ne spune faptul că la împlinirea vremii, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat prin Fecioara Maria într-un grajd din Betleem. Este o vreme pentru naştere şi este o vreme pentru moarte, este o vreme pentru copilărie şi tinereţe şi este o vreme pentru bătrâneţe - vremea fiecărui lucru nu o poate schimba nimeni. Evenimentul venirii lui Mesia în lumea noastră este încărcat de istorie şi miracol în egală măsură.
1. ESTE ÎNCĂRCAT DE ISTORIE
(a) Isus Cristos este cea mai influentă persoană din istorie.
(b) Biblia este cea mai influentă Carte din istorie.
(c) Creştinismul este cea mai mare, cea mai importantă, cea mai cunoscută şi cea mai influentă religie din istorie.
2. ESTE ÎNCĂRCAT DE MIRACOL
(a) În mod miraculos, poporul evreu în care trebuia să Se întrupeze Mesia a fost ocrotit de Dumnezeu, în ciuda potenţialelor exterminări la care fusese expus în istoria sa de aproximativ 2000 de ani.
(b) În mod miraculos, Dumnezeu anunţă venirea unui Mântuitor cu 4000 de ani înainte de Cristos, încă de pe vremea lui Adam.
(c) În mod miraculos, din când în când, Dumnezeu a vorbit omenirii prin profeţi, reanunţând întruparea lui Mesia.
(d) În mod miraculos, un înger îi spune Mariei despre planul lui Dumnezeu cu ea, cu privire la venirea lui Mesia în lumea noastră.
(e) În mod miraculos, un înger îi vorbește în vis lui Iosif, logodnicul Mariei, explicându-i adevărul în legătură cu sarcina Mariei.
(f) În mod miraculos, Fiul lui Dumnezeu intră în trup uman pentru aproximativ 34 de ani, deşi continuă să fie Dumnezeu.
(g) În mod miraculos, Maria Îl naşte pe Mesia, deşi era fecioară.
(h) În mod miraculos, o stea deosebită prin strălucirea ei se deplasează până deasupra grajdului din Betleem, călăuzind magii din Orientul Îndepartat, veniţi să se închine Pruncului Isus.
(i) În mod miraculos, un înger le spune ciobanilor care-şi păzeau noaptea turmele pe câmpia de la marginea Betleemului că Mesia S-a întrupat.
(j) În mod miraculos, un cor de îngeri cântă prima colindă în faţa ciobanilor amuţiţi de uimire.
(k) În mod miraculos, un înger vorbeşte Mariei şi lui Iosif să plece în Egipt, ascunzându-se de decretul guvernatorul Irod, potrivit căruia orice băiat din Betleem de la vârsta de doi ani în jos să fie ucis.
Venirea lui Mesia în lume este încărcată de istorie şi miracol.
Înainte de împlinirea vremii, înainte să Se întrupeze Mesia prin Maria, ,,Dumnezeu a vorbit în vechime... prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri" (Evrei 1:1). Prima dată a vorbit Dumnezeu în Eden anunând planul de mântuire ,,prin sămânţa femeii" (Geneza 3:15). Apoi a vorbit prin patriarhul Iacov, prin Moise şi Balaam, prin Isaia şi prin Mica. Şi la ,,împlinirea vremii a vorbit prin Fiul..." (Evrei 1:2).
Dumnezeu programează, susţine şi controlează istoria, însă prin Cristos vrea să mântuiască şi să binecuvânteze vieţile noastre. Fii pregătit la acest Crăciun să-L primeşti în inimă pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

 

30 decembrie

Credinţa în Dumnezeu este un lucru absolut personal, însă se manifestă în public, drept pentru care, deseori, guvernele păgâne sau atee au interzis credinţa, în mod special manifestarea ei socială. Biblia ne învaţă că dragostea, credinţa şi speranţa sunt cele mai mari virtuţi creştine, şi avertizează cu privire la riscul pierderii credinţei şi răcirii dragostei. Se spune despre credință că ,,vede invizibilul, crede incredibilul şi dobândeşte imposibilul”.
Fiind la sfârşit, dar şi la început de an, este folositor să privim la experinţa israelienilor, robi în Egipt, şi să ne ne amintim de faptul că, pe de-o parte, credinţa este indispensabilă, însă, pe de cealaltă parte, este interzisă. Credinţa a fost indispensabilă pentru ei, însă a fost interzisă de guvernul egiptean. Deşi anarhia şi dictatura au trecut odată cu vremea, deşi suntem în democraţie, deseori guverul interzice credinţa, deşi ea rămâne indispensabilă pentru creştinii născuţi din nou. O să privim la experienţa evreilor, robi în Egipt şi apoi, ca o aplicaţie practică, o să privim la noi, oameni liberi, credincioşi, dedicaţi şi slujitori lui Dumnezeu.
Dumnezeu îl trimite pe Moise, pe care în prealabil l-a pregătit timp de 80 de ani, ca să scoată evrei din Egipt şi să-i ducă în Canaan.Moise a mers în audienţă la Faraon, preşedintele Egiptului, cerându-i să-i lase pe robii evrei să meargă în pustie pentru a se închina lui Dumnezeu. Faraon şi guvernul său au refuzat categoric, încercând să intimideze, să oprească, să izoleze şi chiar să elimine credinţa din inima israelienilor.
I. INTERZICEREA MANIFESTĂRII CREDINȚEI ÎN DUMNEZEU
,,Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Exod 5:2) De ce este indispensabilă credinţa pentru creştini şi de ce este interzisă deseori de guvernele lumii? Fiindcă doar prin credinţă putem intra într-o relaţie spirituală personală cu Dumnezeu.
II. CONTROLUL MANIFESTĂRII CREDINŢEI
,,Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.” (8:25) Dacă nu poate eradica credinţa creştinilor, guvernul încearcă s-o controleze, impunând manifestarea ei doar în viaţa personală. Cristos ne-a împuternicit şi ne-a trimis „în toată lumea” ca să predicăm Evanghelia, să botezăm, să facem ucenici şi să-i învăţăm să păzească poruncile lui Dumnezeu.
Anul 2018 s-a dus, însă credinţa a rămas. A rămas? Răspunsul este personal, este între fiecare om şi Dumnezeu. Nu am putut păstra zilele anului 2018, dar am putut păstra credinţa „dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.” Este un timp potrivit pentru meditaţie, pocăinţă, reangajare şi primirea unei noi şanse - 2019. Dumnezeu să ne binecuvânteze în Noul An.