Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Mai 2016

 
 

pagina păstorului

Mai 2016

 

1 mai 

  

    Uitarea este un fenomen cu care am fost înzestrați de Creator, fiind o capacitate necesară echilibrului psihic al omului. Uitarea, însă, nu este eliminarea amintirilor din memorie, ci doar mutarea acestora din spațiul memoriei conștiente în spațiul subconștient sau inconștient. Uitarea ne ajută să ne eliberam de mulțimea informațiilor nerepetate, să trecem peste răni sufletești, minimalizând durerile care ne-au frânt în trecut. Uitarea contribuie la restaurarea echilibrului interior, la primirea celei de-a doua șanse, la acceptarea unui nou început.
    Totuși, uitarea nu este selectivă și lucrurile pe care nu le repetam în mod sistematic, le uităm. În general, experiențele vieții care nu se suprapun cu o emoție le uităm odată cu trecerea timpului. Uităm binele care ni s-a făcut, uităm oamenii care ne-au ajutat, uităm lucrurile pe care le-am citit sau le-am auzit, uităm anumite obiecte...
    Chiar înainte ca evreii să iasă din Egipt, Dumnezeu a instituit sărbătoarea Paștelor. De ce a poruncit Dumnezeu această sărbătoare națională? ,,Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. Când veți intra în țara pe care v-o va da Domnul, după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfânt. Și când vă vor întreba copiii voștri: ,,Ce înseamnă obiceiul acesta?”, să răspundeți: ,,Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, și ne-a scăpat casele noastre...” (Exod 12:24-27). Dumnezeu știe că noi, oamenii, uităm. Din acest motiv, El a instituit anumite sărbători, cu rol comemorativ, pentru a aminti oamenilor despre El și lucrările Lui.
    Câteva zeci de ani mai târziu, chiar înainte ca evreii să treacă Iordanul și să intre în Canaan, urmează un alt miracol pe care Dumnezeu a dorit ca ei să nu-l uite. De ce a poruncit Dumnezeu acest obicei? ,,Treceți înaintea chivotului Domnului Dumnzeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare dintre voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: ,,Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi”, să le spuneți: ,,Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului, când a trecut chivotul Iordanul...” (Iosua 4:5-7). Dumnezeu știe că noi, oamenii, uităm.
    Câteva sute de ani mai târziu, în timp ce Domnul serba Paștele cu ucenicii Săi în Ierusalim, a instituit Cina Domnului. De ce a poruncit Dumnezeu acest act de cult? ,,Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt și a zis: ,,Acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi, să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea. Tot astfel, după Cină, a luat paharul și a zis: ,,Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea ori de câte ori veți bea din el” (1 Corinteni 11:24-25). Dumnezeu știe că noi uităm.
    La Cină noi pomenim pe Domnul, pomenim dragostea, suferința și moartea Sa. La Cină noi vestim moartea Domnului. La Cină noi ne amintim de Domnul, ne amintim de moartea Sa.

                                                                                                                         

 

 8 mai

 

 

Oricât de mare este problema unui om, Dumnezeu are o soluţie care rezolvă problema.
I. CARACTERISTICILE ANEI
1. O FEMEIE PAŞNICĂ – în raport cu oponenta ei, Penina: ,,Penina o înţepa. Atunci ea plângea şi nu mânca” (1 Sam. 1:7).
2. O SOŢIE ÎNŢELEAPTĂ – în raport cu soţul ei, Elcana. A tăcut şi nu i-a imputat soţului handicapul ei.
3. O CREDINCIOASĂ RESPECTUOASĂ – în raport cu preotul Eli - ,,Nu, Domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare…” (1 Sam. 1:15)
4. O CREDINCIOASĂ RUGATIVĂ – în raport cu Dumnezeu: ,,Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo… Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărat” (1 Sam. 1:9-10)
5. O CREDINCIOASĂ MULŢUMITOARE – în raport cu Dumnezeu: ,,Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin. L-a dus în Casa Domnului la Şilo…" (1 Sam. 1:27)
6. O CREDINCIOASĂ ÎNCHINĂTOARE – în raport cu Dumnezeu: ,,Şi s-au închinat acolo, înaintea Domnului. Şi Ana s-a rugat şi a zis: `Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul.”
7. O MAMĂ RESPONSABILĂ – în raport cu fiul ei, Samuel: ,,Mama sa îi făcea în fiecare an o mantie mică și i-o aducea când se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfă din fiecare an” (1 Sam. 2:19). Biblia vorbeşte despre femei evlavioase, despre femei speciale. Ana a fost o femeie specială, în ciuda crizelor prin care a trecut, lucrul care ne îndreptăţeşte să credem că nu crizele vieţii hotărăsc ce fel de oameni suntem, ci caracterul nostru.
II. CRIZA ANEI
1. NECAJITĂ DE HANDICAP - Deși era stearpă, Ana L-a iubit pe Dumnezeu, i-a respectat pe oameni şi a avut un caracter sclipitor.
2. DISPRETUIŢĂ DE PENINA - Copilul Anei a ajuns profetul Samuel, dar copiii Peninei nici macar nu sunt pomeniţă în Biblie.
3. NEÎNŢELEASĂ DE ELCANA - Elcana nu a înțeles prea bine diferența dintre misiunea de soție și cea de mamă.
4. RESPINSĂ DE ELI - Preotul Eli a crezut că Ana este beată pentru ca s-a rugat mult şi plângea înaintea Domnului în rugăciunea ei.
5. ASCULTATĂ DE DUMNEZEU - ,,Domnul Și-a adus aminte de Ana”
III. VICTORIA ANEI
1. ANA A CERUT UN COPIL DE LA DUMNEZEU.
a) Dorința să fie mamă: ,,Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât.”
b) Responsabilitatea să procreeze
c) Nevoia să slujească aducând un copil și un slujitor în Împărăție.
2. ANA A CRESCUT UN COPIL PENTRU DUMNEZEU.
Până la vârsta de câțiva ani, Ana l-a crescut și educat pe copil acasă, apoi l-a înțărcat și l-a dus la Templu, dându-l în grija preotului Eli. Dupa ce l-a dedicat Creatorului, ducându-l la Casa lui Dumnezeu, Ana mergea anual acolo, ducându-i câte o mantie cu care să se îmbrace.
3. ANA A DĂRUIT UN COPIL LUI DUMNEZEU.
Biblia menționează că Ana a mai născut încă trei fii și două fiice: ,,ca să înlocuiască pe Samuel, pe care Ana l-a împrumutat Domnului.”

 

  15 mai

 

Cincizecimea este sărbătoarea iudaică a săptămânilor (Ex. 34:22) sau a secerişului (Ex. 23:16). Sărbătorile calendarului iudaic, asemenea celorlalte popoare, erau determinate de ciclul natural al anotimpurilor, dar şi de anumite evenimente istorice memorabile. Cincizecimea era sărbătoarea sezonului agricol de toamnă, când se strângea recolta, sărbătoare care amintea evreilor de evenimentul primirii Legii prin Moise, pe Muntele Sinai, la trei luni după eliberarea din robia egipteană. Din acest motiv, la Sărbătoarea Cincizecimii, în sinagogă, evreii citeau cele Zece Porunci şi Cartea Rut. Israeliţii aveau trei mari sărbători: Sărbătoarea Paştelor, a Săptămânilor şi a Corturilor (Ex. 23:17). Toţi bărbaţii care aveau vârsta de cel puţin 13 ani serbau aceste evenimente sfinte prin pelerinaje la Templul din Ierusalim, unde se închinau, aduceau jerfe şi cântau cântări de mulţumire în cinstea lui Dumnezeu. După 40 de ani de călătorie prin pustie, evreii au intrat în Canaan şi au dat noi semnificaţii sărbătorilor lor, în funcţie de sezoanele agricole.
Aproximativ 1200 de ani mai târziu, aceste sărbători se împlinesc în marile evenimente ale mântuirii lui Dumnezeu prin Hristos. Aşa se face că Mântuitorul este prins, condamnat şi crucificat în timpul Sărbătorii Paştelelor, când începea secerişul şi spicele erau tăiate. Cincizeci de zile mai târziu, coboară Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în inimile înnoite ale ucenicilor în timpul Sărbătorii Săptămânilor/Secerişului.
În timpul evenimentului Cincizecimii, Petru predică mulţimii evreilor adunaţi să vadă minunea lui Dumnezeu, spunându-le că aceasta este împlinirea profeţiei lui Ioel, pe care ei toţi o aşteptau (Ioel 2:28-29). Este uşor de observat că Petru, ascuns de frica iudeilor în timpul răstignirii Mântuitorului, îi confruntă acum în mod public pe evrei, primind prin Duhul Sfânt, care tocmai Se coborâse peste apostoli, o îndrăzneală supranaturală. Călăuzit de Duhul Sfânt, el predică Evanghelia, explicând cum se intră în Biserica lui Dumnezeu.
1. Pocăinţă: ,,Pocăiţi-vă, le-a zis Petru".
2. Botezul în apă: ,,fiecare din voi să fie botezat".
3. Botezul cu Duhul Sfânt: ,,apoi veţi primi darul Sfântului Duh".
Privind raportul pe care îl prezintă Luca în Faptele Apostolilor, observăm că el precizează misiunea Duhului în slujirea aposolilor:
1. Împuternicirea: ,,Veţi primi o putere".
2. Timpul împuternicirii: ,,când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi".
3. Scopul: ,,veţi fi martori în Ierusalim... până la marginile pământului".
Coborârea Duhului Sfânt îi transformă pe apostoli, mergând la evrei să le predice Evanghelia, şi-i trasformă pe evrei, venind la apostoli să primească Cuvântul. Cincizecimea este sărbătoarea aplicării mântuirii lui Dumnezeu.

 22 mai 

 

Adevărul este cel mai important lucru din istorie, este motivul pentru care au fost nedreptăţiţi şi au murit mulţi oameni, însă este şi motivul pentru care au triumfat şi au fost fericiţi la fel de mulţi oameni. Biblia este Cartea care prezintă Adevărul, Cartea pe care Dumnezeu ne-a trimis-o pentru a Se prezenta pe Sine. În acelaşi timp, în această Carte Dumnezeu Îşi prezintă eroii, cu excelenţa şi mediocritatea lor. Unul dintre ei este împăratul Ioas, cel de-al optulea rege al Regatului Iuda. El este genul de om uşor influenţabil, omul care atinge excelenţa în prezenţa oamenilor buni şi mediocritatea în prezenţa oamenilor răi. De obicei, această particularitate este specifică tipului temperamental sangvinic. Străbunicul lui Ioas a fost un om credincios, un rege extraordinar. Bunicul său, Ioram, a fost un împărat rău şi a domnit 6 ani la Ierusalim. Tatăl lui Ioas a fost regele Ahazia, un om rău, care a fost ucis după un an de domnie. La moartea sa, Ioas era nou-născut şi bunica sa, Atalia, profitând de această situaţie instabilă, s-a urcat pe tron şi a domnit următorii 6 ani, semănând teroarea şi idolatria în ţară. Când Ioas a ajuns la vârsta de 7 ani, preotul Iehoiada a organizat, alături de liderii naţiunii, aşezarea sa pe scaunul de domnie al Regatului de Sud, omorând-o pe Atalia.
Pentru următorii 40 de ani, Ioas a fost rege în Iuda, însă domnia lui pendulează între excelenţă şi mediocritate, în funcţie de natura influenţei manifestate asupra sa. Biblia spune despre Ioas că ,,a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieţii lui Iehoiada" (2 Cron. 24:2). În primul rând, Iehoiada l-a ajutat pe Ioas să-şi realizeze o familie. Ioas a organizat un sistem de strângere de fonduri şi a dispus restaurarea Casei lui Dumnezeu, care se degradase din cauza nefolosirii. Din cauza promovării idolatriei, poporul se închina în faţa altarelor lui Baal. Iehoiada a făcut un legământ cu Ioas şi cu poporul, care a dărâmat altarele lui Baal şi a omorât pe Matan, preotul lui Baal. Iehoiada, în vârstă de 130 de ani, moare sătul de zile şi, datorită respectului de care se bucura, a fost înmormântat în mormintele împăraţilor, cu mare cinste.
După moartea acestui mare bărbat, Ioas acceptă influenţa liderilor ţării, care i-au câştigat inima închinându-se înaintea lui (2 Cron. 24:17). Sub influenţa lor nesănătoasă, au părăsit Casa lui Dumnezeu, începând să se închine din nou la idoli. Dumnezeu S-a mâniat şi i-a avertizat prin proroci, însă ei au continuat să promoveze sistemul idolatru în ţară. Dumnezeu l-a ispirat pe Zaharia, fiul preotului Iehoiada, care tocmai murise, să aducă împăratului o mustrare aspră, însă el l-a omorât. Fără să ţină cont de faptul că Zaharia era în slujba Domnului, fără să ţină cont de tatăl său, Ioas s-a comportat ca un om fără minte. Mânia lui Dumnezeu a venit peste el, sirienii au cucerit oraşul şi i-au jefuit casa. Pentru că Iehoiada era apreciat ca un erou naţional, vestea uciderii fiului său, Zaharia, a instigat populaţia. Doi dintre slujitorii lui Ioas l-au omorât în timp ce era în pat şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.
Ioas este exemplul contradictoriu al liderului care atinge excelenţa alături de Iehoiada şi mediocritatea în compania altora. De fapt, influenţa primită în copilărie se numeşte educaţie, iar cea primită în starea de adult se numeşte influenţă. După cum educaţia este unul dintre cele mai mari daruri oferite unui copil, influenţa înţeleaptă şi echilibrată este cel mai mare cadou oferit unui adult. O parte din caracterul copiilor este produsul educaţiei părinţilor, după cum o mare parte din deciziile adulţilor sunt rezultatul influenţei celor din jur. Indiferent de vârstă, este ideal să avem lângă noi oameni de calitate.

 

 29 MAI

Astăzi poporul american își cinstește eroii, amintindu-și de patriotis- mul, sacrificiile și jertfa lor. Sărbătoarea a fost introdusă la început pentru a cinsti soldații unioniști uciși în Războiul Civil American – dar după Primul Război Mondial a fost extinsă la cinstirea americanilor care au murit în orice război. Națiunea își manifestă anual recunoștința, amintindu-și de soldații care și-au dat viața pentru țară, pentru dreptate, libertate și adevăr, fiind o dovadă de omenie, respect și apreciere a eroismului lor pentru cei morți.
Această sărbătoare de recunoștință a poporului american dedicată eroilor este o lecție de viață pentru poporul lui Dumnezeu care celebrează pe cel mai mare Erou, pe Fiul lui Dumnezeu jertfit pentru libertatea noas- tră. Eroismul lui Isus Cristos, sacrificiul și suferința nu trebuie uitate. El Și-a asumat păcatele oamenilor, a suferit pedeapsa pentru vinovăția lor, S-a expus dreptății și a suferit mânia lui Dumnezeu. Cristos ne-a luat apărarea, Lui fiindu-i imputată toată vinovăția omenirii. Se apreciază că au trăit peste 110,000,000,000 de oameni pe pământ și dacă fiecare dintre ei a făcut doar un singur păcat pe zi, Cristos a murit pentru 2, 810,500,000,000,000 de păcate. Cât de mare ar trebui să fie vinovăția unui om pentru atâtea păcate? Pentru această vinovăție a murit Fiul lui Dumnezeu. El este Eroul nostru, El a putut să ne scape, redându-ne libertatea și viața.
Riscul să-L uităm este maxim, fiind concentrați pe lucrurile din prezent. Exemplul poporului evreu, care L-a uitat pe Dumnezeu, este cel mai potrivit. Regatul Unit, reunind cele 12 triburi, s-a format în jurul anilor
1050 î.Hr. și a durat 120 de ani sub conducerea împăraților Saul, David și
Solomon, fiecare domnind câte 40 de ani. În jurul anilor 930 î.Hr. după moartea lui Solomon, Regatul Unit s-a dezbinat, împărțindu-se în Regatul
de Sud/Iuda, cu capitala la Ierusalim și Regatul de Nord/Israel cu capitala la
Samaria. Regatul de Nord, Israel, a supraviețuit aproximativ 210 de ani, până în anul 722 î.Hr. când a fost distrus de împăratul asirian Salmanasar V, fiul celebrului rege asirian, Tigalt Pileser III (2 Împărați 18:10). Regele asirian a atacat Samaria și după 3 ani de asediu a cucerit-o, a distrus-o și a risipit cele zece triburi printre popoarele vremii. După 210 de ani, 19 regi, Israel care a luat naștere într-un context al răzvrătirii, este distrus și dacă nu ar fi fost slujirea prorocilor Ilie și Elisei, probabil că ar fi fost distrus mult mai devreme.
Regatul de Sud/Iuda, a rezistat aproximativ 345 de ani, până în anul 586 î.Hr., când Nebucadnețar a asediat 30 de luni Ierusalimul. Asedierea Ierusalimului a început la 15 ianuarie 588 î.Hr. (2 Împ.. 25:1) și a durat până la 19 iulie 586 î.Hr. (2 Împ. 25:2; Ier. 39:2), când oștirea babiloniană a dărâmat zidurile cetății, palatele și toate celelalte case au fost arse până în temelii. Cea mai mare parte dintre iudei au fost duși captivi în Babilon, dar unii dintre oamenii cei mai săraci ai țării au fost lăsați pe loc. Nebucadnețar a numit guvernator peste ei un iudeu pe nume Ghedalia, care a ales Mițpa ca reședință a administrației (2 Împ. 25:22; 2 Cron. 36:20).
Aceasta este istoria tristă a unui popor nerecunoscator, a unui popor care L-a trădat pe Dumnezeu, înlocuindu-L cu oricine și cu orice: ,,Totuşi, poporul Meu M-a uitat şi aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări şi a apucat pe cărări şi drumuri nebătute, făcând astfel din ţara lor o pustietate, o veşnică batjocură; toţi cei ce trec prin ea sunt uimiţi şi dau din cap" (Ier. 18:15-16).
Închinarea oamenilor în fața lui Dumnezeu exprimă respect, ascultarea lor demonstrează iubirea, trăirea cu El în suflet și-n gând arată dedicarea. Sărbătoarea poporului american de astăzi este un exemplu al sărbătorii poporului lui Dumnezeu din fiecare zi. Isus este Eroul nostru veșnic.