Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Ianuarie 2016

 
 

pagina păstorului

Ianuarie 2016

 

3 ianuarie

  

Începutul unui nou an este cel mai potrivit timp pentru un nou început: citirea Bibliei, rugăciune, post... alte discipine spirituale. Fiind mai uşor să înţelegem ideea dacă o privim manifestată în viaţa unui om, alegem persoana şi activitatea apostolului Pavel drept exemplu:
I. PAVEL ÎNAINTE DE CONVERTIRE
1. Un tânăr cu dublă cetăţenie - Saul, numele evreiesc şi Pavel, numele roman
2. Un tănăr educat - orașul Tars avea școli vestite; Saul a învățat limba greacă.
3. Un tânăr instruit teologc - Tradiţia menţionează că la 5 ani a început să studieze VT, la 10 ani a fost iniţiat în Mişna, la 13 practica cele 10 porunci, la 15 ani studia Talmudul, apoi a studiat la şcoala lui Gamaliel.
4. Un tânăr dedicat religiei naţionale - Saul a fost implicat în uciderea lui Ștefan, apoi a plecat la Damasc, însoţit de soldaţi, pentru a anihila mişcarea creştină. Pe drum, s-a convertit în urma unei experienţe supranaturale.
II. PAVEL DUPĂ CONVERTIRE
După convertire s-a botezat în apă, a fost botezat cu Duhul Sfânt, iar viaţa lui s-a transformat dupa voia Dumnezeu şi a început să slujească. Cea mai mare schimbare din viaţa lui Pavel este atitudinea faţă de biserică şi faţă de fraţi: din prigonitor, devine susţinător şi învăţator pentru creştini.
III. PAVEL ÎNCEPE SLUJIREA
1. Pavel e suspectat de ucenici, însă Barnaba îl introduce pledând pentru el.
2. Pavel este urmărit de autorităţi, însă Dumnezeu îl scapă de fiecare dată.
3. Pavel este iniţiat în slujire de către Barnaba, în felul acesta conturându-se cele patru călătorii misionare.
IV. PAVEL ÎN FILIPI
A doua călătorie misionară este prezentată în cap. 15-18 din Fapte şi durează aprox. 3 ani (51-54 d.Cr.). Pavel predică în Listra, unde se coverteşte Timotei şi apoi predică în Troa, unde converteşte medicul Luca, ambii alăturându-se lui Pavel şi Sila pentru continuarea misiunii. Pentru că a predicat Evanghelia în Filipi, autorităţile i-au arestat şi i-au închis, însă Dumnezeu îi eliberează în mod miraculos.
Din pricina predicarii Evangheliei, Pavel și Sila sunt prinși de autorități, bătuți cu bice și băgați în închisoare, de unde Dumnezeu îi scapă în mod miraculos. Câţiva ani mai târziu, din închisoare (Fil. 1:7, 13, 17), Pavel scrie o scrisoare către biserica din Filipi, cu câteva învăţături teologice foarte importante: învăţătura despre Cristos (2:6-11), despre sfinţire (3:8-16) și despre bucuria creştină, diferită de cea circumstanţială.
Apoi, Pavel le cere filipenilor să respecte câteva reguli practice:
1. Păstrarea bucuriei în Cristos (Fil. 3:1a)
2. Repetarea învăţăturii sănătoase (3:1b-2)
3. Protejarea de creştinii infideli – (3:3): ,,păziți-vă de câini; lucrători răi; scrijeliți (zgâriați)”.
În final, Pavel explică care e ţinta sa şi detaliile sfinţirii lui:
1. Înlocuirea valorilor fireşti cu cele duhovniceşti (3:7-8)
2. Înlocuirea meritelor personale cu meritele lui Cristos (3:9). Mântuirea e posibilă doar prin credinţa în Cristos, religia e posibilă şi fără credinţă şi fără Cristos.
3. Doar cine este dispus să imite suferinţa şi moartea lui Cristos va putea imita învierea Sa (3:10-11).
4. Fiecare zi trebuie folosită pentru desăvârşirea spirituală (3:12).
5. Ţinta este întotdeauna în faţă, niciodată în spate (3:13-14).
Cine nu trăieşte cu adevărat pentru Împărăţia lui Dumnezeu va sfârşi trăind pentru împărăţia lumii. Dumnezeu ne-a dat şansa anului 2016, ce ţintă avem pentru aceste 366 de zile?

 

                                                                                                                         

 

  10 ianuarie

 

 

Duhul Sfânt este implicat în lucrările lui Dumnezeu de pe pământ:
1. Lucrarea creatoare - crearea lucrurilor văzute și nevăzute: ,,Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor” (Gen. 1:2).
2. Lucrarea revelatoare - descoperirea lui Dumnezeu prin proroci și apostoli: ,,Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20-21).
3. Lucrarea ecologiatoare - menținerea lucrărilor lui Dumnezeu, a providenței lui Dumnezeu).
4. Lucrarea soteorologică - mântuitoare
5. Lucrarea eklesiologică - pregătirea și maturizarea bisericii
6. Lucrarea misiologică - împuternicirea pentru lucrarea de misiune şi evanghelizare
7. Lucrarea pneumatologică - împuternicirea prin umplerea cu Duhul, împuternicirea prin daruri, slujbe şi lucrări
8. Lucrarea escatologică - sfinţirea, revitalizarea, pregătirea şi răpirea bisericii
Chiar înainte ca Mântuitorul să Se înălţe la cer le-a cerut ucenicilor să plece în slujbă, înainte să primească umplerea şi puterea Duhului Sfânt (Fapte 1:8). Ucenicii s-au întors în Ierusalim şi ,,stăruiau cu un cuget în rugăciune şi cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui" (Fapte 1:14). Apostolii s-au rugat stăruitor pentru împuternicirea cu Duhul lui Dumnezeu. Atunci când vorbim despre stăruință ne referim la rugăciunea insistentă atât pentru botezul cu Duhul Sfânt (prima umplere, unică), cât și pentru reumplerea cu Duhul (care este permanentă). În N.T. substantivul ,,stăruință” îl întâlnim o singură dată, unde indică rugăciunea stăruitoare a creștinilor (Efes. 6:18): ,,Faceți în toată vremea tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții”. Ca verb îl întâlnim de multe ori în Biblie:
• ,,Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui” (Fapte 1:14).
• ,,Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni” (Fapte 2:42).
• ,,Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului" (Fapte 6:4).
• ,,Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune” (Rom. 12:12).
• ,,Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri” (Col. 4:2).
• ,,Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tes. 5:17).
Întotdeauna există piedici în calea stăruinţei:
1. Ignoranță - experiența fără cunoaștere (accentuează experiența cu Dumnezeu, timp în care minimalizează cunoaștererea).
2. Indiferența - informație fără experiență (accentueaz cunoașterea, timp în care minimalizează experiența trăirii cu Dumnezeu, creștini reci)
3. Populism - harismă fără caracter (oameni care devin populari prin manifestarea unor daruri, timp în care sunt lipsiți de Roada Duhului, au mari lipsuri de caracter)
4. Imoralitate - tradiție fără sfințenie (oameni care împlinesc anumite tradiții religioase, timp în care sunt lipsiți de viață sfântă)
5. Legalism - zel, pasiune fără dragoste (oameni care accentuează dreptatea, timp în care neglijează dragostea)
6. Imitație - religie fără revelație (oameni care au comportamente religioase, timp în care nu cunosc voia lui Dumnezeu din Biblie)
Umplerea cu Duhul Sfânt e vitală pentru un creştin născut din nou.

 

 

 17 ianuarie

 

Societatea contemporană a devenit foarte pragmatică şi nonconformistă. Tradiţiile, obiceiurile, stilul de viaţă şi cultura specifice fiecărui popor s-au diluat foarte mult din cauza internaţionalizării vieţii cotidiene. Pentru că oameni de peste tot s-au împrăştiat peste tot, s-a creat un amestec de tradiţii şi culturi, dând naştere la un permisivism fără limite. Astăzi nu mai există ,,trebuie să...", pentru că a fost înlocuit cu ,,aşa mă simt EU confortabil". Pricipiile vieţii au fost eliminate sub presiunea umanismului şi înlocuite cu flexibilitate şi relativism, nonconformism şi pragmatism. Acum nimic nu mai este necesar sau impus, totul este liber ales şi fiecare alege în interesul personal, eliberat cu desăvârşire de interesul pentru ceilalţi. În adevăr, este imposibilă viaţa socială în situaţia în care fiecare face ce vrea, ce simte. Valorile vieţii care au fost cel mai mult afectate de acest fenomen al globalizării sunt spiritualitatea şi morala, iar instituţiile care practică, susţin şi promovează spiritualitatea şi morala au fost dispreţuite şi abandonate, adică biserica şi familia. Fidelitatea şi responsabilitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de tovarăşul de viaţă nu mai sunt necesare, deoarece obosesc, conduc la plictiseală, nu mai sunt relevante.
În ciuda acestui peisaj sumbru, cutremurător, îmbibat de ateism şi umanism, care promovează neascultarea, răzvrătirea şi violenţa, sunt oameni care s-au întâlnit cu Dumnezeu, oameni care se roagă, citesc Biblia şi trăiesc în puritate. Aceşti oameni s-au convertit prin pocăinţă şi credinţă. Prin pocăinţă, ei s-au întors de la păcat şi prin credinţă s-au întors spre Cristos, Mântuitorul. Ei cred în Dumnezeu în mod practicant şi cred în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Cristos întreba retoric: ,,De ce-Mi ziceţi: ,,Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce spun Eu?" (Luca 6:46) Oamenii care cred în Dumnezeu trebuie să împlinească, să practice voia lui Dumnezeu. Pavel, apostolul, spunea: ,,Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastra..." (1 Tes. 4:3). Aceşti oameni sunt Biserica lui Dumnezeu, pentru care a murit şi a înviat Isus Cristos, acesta este poporul umplut, împuternicit şi condus de Duhul Sfânt. De ce avem nevoie de Duhul Sfânt?
Avem nevoie de Duhul Sfânt pentrucă El e Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi Fiul. Numai în NT există 261 de pasaje care se referă la Duhul Sfânt. El e menționat de 56 de ori în Evanghelii, de 57 de ori în cartea Faptele Apostolilor, de 112 ori în espistolele pauline și de 36 de ori în restul NT.
Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că este Mângâierorul care L-a înlocuit pe Isus Cristos, Mântuitorul.
Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că El lucrează în om şi prin om pentru oameni. Cele trei mari daruri pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor sunt Biblia, la Sinai, Isus Cristos, în Betleem şi Golgota şi Duhul Sfânt în Ierusalim şi oriunde sunt oameni născuţi din nou. Nu poate exista credinţă în Dumnezeu fără Biblie, fără Cristos sau fără Duhul Sfânt. Din acest motiv Apostolul Pavel îndeamnă: ,,Fiţi plini de Duh" (Efes 5:18). Vremurile sunt grele, viaţa este scurtă şi Biblia ne îndeamnă: ,,Fiţi plini de Duh."

 

 24 ianuarie

 

Zacheu, ca toţi ceilalţi oameni, a investit toate resursele vieţii, a folosit toate oportunităţile pentru dobândirea succesului şi a fericirii materiale. Odată cu trecerea anilor a ajuns directorul departamentului de strângere a impozitelor pentru Împeriul Roman. După ce s-a realizat din punct de vedere profesional, material, social, Zacheu şi-a dat seama că are nevoie de Dumnezeu. De obicei, oamenii cred că cele mai mari probleme sunt boala, sărăcia, moartea fizică, însă ajung la concluzia că cea mai mare problemă a lor este păcatul.
I. Cum îl prezintă Biblia pe Zacheu în momentul căutării lui Isus Cristos?
1. ,,mai marele vameşilor”
2. ,,un om bogat”
3. ,,toţi cârteau şi ziceau: ,,a intrat să găzduiască la un om păcătos”
II. Cum a reacţionat Mântuitorul la căutarea lui Zacheu?
1. ,,Zachee”
2. ,,dă-te jos degrabă”
3. ,,astăzi trebuie să rămân în casa ta”
4. ,,astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta”
III. Care au fost piedicile pe care le-a întâmpinat Zacheu în căutarea lui?
1. ,,era mic de statură"
2. ,,căuta să vadă pe Isus, dar nu putea din cauza norodului"
3. ,,toţi cârteau şi ziceau: a intrat să găzduiască la un om păcătos”
IV. Cum a reuşit Zacheu să depăşească aceste piedici?
1. ,,A alergat înainte... pentru că pe drumul acela avea să treacă”
2. ,,S-a suit într-un dud ca să-L vadă”
IV. Cum a reuşit un om atât de vinovat să fie acceptat de Mântuitorul?
Harul este atitudinea lui Dumnezeu de a nu da omului care se pocăieşte ceea ce merită – pedeapsa veşnică – şi de a-i da omului care crede în Cristos ceea ce nu merită – viaţa veşnică.
1. ,,Isus a venit să caute”
2. ,,Isus i-a zis: ,,Zachee, dă-te jos”
3. ,,Isus a venit să mântuiască”
V. În ce fel s-a schimbat viaţa lui Zacheu după întâlnirea cu Isus Cristos?
1. ,,L-a primit cu bucurie pe Isus”
2. ,,Zacheu a stat înaintea Domnului şi a zis... ,,Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor”
3. ,,dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva îi dau înapoi împătrit”
Atunci când citim despre experienţa lui Zacheu, înţelegem că toţi oamenii, într-un fel sau altul, sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Înţelegem, de asemenea, că oricine Îl caută sincer pe Mântuitorul şi crede în El, îşi recunoaşte păcatele şi le regretă, primeşte mântuirea lui Dumnezeu şi viaţa veşnică. Ce motive ai să nu regreţi păcatele pe care le-ai făcut? De ce alegi să rămâi într-o stare de adversitate cu Dumnezeu care te-a creat? Cu Dumnezeu care te iubeşte şi care te caută pe străzile vieţii să te mântuiască şi să-ţi dea viață veşnică? Mântuitorul trece astăzi pe aici, te cheamă... ,,Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă şi-ar pierde sufletul? Şi ce ar da un om în schimb pentru sufletul lui?" (Matei 16:26)

 

 

 

 31 ianuarie

Cartea Faptele Apostolilor, capitolul doi, prezintă convertirea unui grup de 3000 de persoane, la o predică pe care o rosteşte apostolul Petru. Ce fel de oameni au fost ei şi care au fost etapele procesului de convertire?
I. AU PĂSTRAT DORINŢA SĂ SE ÎNCHINE LUI DUMNEZEU (v. 5):
1) Ei au demonstrat convingerile lor; 2) Au manifestat priorităţile lor; 3) Şi-au manifestat sacrificiile lor.
II. AU ÎNCERCAT SĂ ÎNŢELEAGĂ EXPERIENŢELE SPIRITUALE ÎN CARE DUMNEZEU I-A IMPLICAT (v. 6).
Au venit acolo din proprie initiativă, încercând să înţeleagă fenomenul care se desfăşura în faţa lor. Funcţionarul Felix îl respinge pe Pavel şi refuză să afle, să accepte şi să înţelează voia lui Dumnezeu (Fapte 24:25-26a).
III. AU PUS ÎNTREBĂRI ÎN LEGĂTURĂ CU LUCRURILE PE CARE NU LE ÎNŢELEGEAU (v. 7-12).
1. Samariteanca: ,,Unde să ne închinăm…” (Ioan 4)
2. Nicodim: ,,Cum se poate naşte un om bătrân din nou?” (Ioan 3)
3. Pavel: ,,Doamne, ce vrei să fac” (Fapte 9:6)
4. Tânărul bogat: ,,Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa...” (Matei 19:16)
5. PETRU: ,,De câte ori să iert pe fratele meu?” (Matei 18:21)
IV. NU S-AU ASOCIAT CU DISPREŢUITORII (v. 13).
Petru a oferit un răspuns logic, însa nu s-a lăsat atras într-o discuţie inutilă.
V. AU ASCULTAT EXPLICAREA BIBLIEI CU INTERES ŞI RESPONSABILITATE ORI DE CÂTE ORI AU AVUT OCAZIA (v. 14-36).
Petru a predicat despre două lucruri:
a) Despre Persoana şi activitatea Mângâietorului (Fapte 2:14-21)
b) Despre Persoana şi activitatea Mântuitorului (Fapte 2:22-36)
VI. AU REACŢIONAT PERSONAL LA MESAJUL BIBLIEI (v. 37).
1. Au vorbit după încheierea predicii - ,,după ce au auzit aceste cuvinte”.
2. Şi-au deschis inima auzind Cuvântul - ,,au rămas străpunşi în inimă”.
3. Şi-au recunoscut ignoranţa, cerând ajutor - ,,Fraţilor, ce să facem?”
VII. APOSTOLUL PETRU LE-A EXPLICAT PAŞII SPRE CONVERTIRE.
1. Pocăinţa: ,,Pocăiţi-vă, le-a zis Petru...”
2. Botezul în apă: ,,şi fiecare din voi să fie botezat…”
3. Botezul cu Duhul Sfânt: ,,apoi veţi primi darul Sfântului Duh”
4. Renunţarea la viaţa păcătoasă: ,,mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam...”
VIII. AU ASCULTAT ŞI ÎMPLINIT VOIA LUI DUMNEZEU (v. 41).
1. Au acceptat în mod personal Cuvântul: ,,cei ce au primit propovăduirea”.
2. Au acceptat botezul în apă: ,,au fost botezaţi”.
3. Au devenit membri ai bisericii din Ierusalim: ,,şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape 3000 de suflete”.
XI. AU ÎNCEPUT SĂ PRACTICE ABC-UL CREŞTIN (v. 42).
1. Insistau în învăţătura Bibliei: ,,Ei stăruiau în învăţătura apostolilor”.
2. Încurajau unitatea spirituală: ,,în legătura frăţească”.
3. Participau la Cina Domnului: ,,în frângerea pâinii”.
4. Practicau rugăciunea: ,,şi în rugăciuni”.
X. PRACTICAU ÎNCHINAREA ŞI EVANGHELIZAREA (v.47).
1. Se închinau lui Dumnezeu: ,,Ei lăudau pe Dumnezeu”.
3. Predicau Evanghelia şi erau respectaţi de ascultători: ,,erau plăcuţi înaintea întregului norod şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”.
Deşi Evanghelia e predicată mulţimilor, ea trebuie acceptată şi trăită personal.