Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

August 2015

 
 

pagina păstorului

August 2015

 

2 august      

 

   

Oamenii se nasc, cresc şi trăiesc într-un mediu de hrănire care-i influenţează, formându-le în felul acesta mentalitatea despre lume şi viaţă. Alături de formarea realizată prin educaţie, marile schimbări din viaţa unui om se petrec în momente de criză şi sub influenţa puternică a oamenilor sau a împrejurărilor vieţii. Dincolo de orice posibilă schimbare care se încadrează în procesul creşterilor şi vieţuirii noastre, există trei mare influenţe în viaţa unui om care-i marchează atât viaţa umană, cât şi eternitatea:
1. Înfluenţa părinţilor prin educaţie
2. Înfluenţa Mântuitorului prin convertire
3. Înfluenţa partenerului de viaţă prin căsătorie
1. ÎNFLUENŢA PĂRINŢIOR PRIN EDUCAŢIE
Procesul de educaţie şi corectare făcut de părinţi începe la naştere şi se încheie la căsătoria copilului. Copilăria este un timp special dedicat educaţiei, în care timp copilul îşi însuşeşte cultura, tradiţiile şi obiceiurile casei. Atât de puternică este influenţa în perioada copilăriei, încât copilul va împărtăşi în mare măsură religia, cultura, mentalitatea şi tradiţile părinţilor lui. Dacă copilul este educat prin învăţătură, el este corectat prin disciplină. Dacă repetiţia este mama învăţăturii şi învăţătura este mama educaţiei, atunci pedepsirea este mama disciplinei şi disciplina este mama corectării.
2. INFLUENŢA MÂNTUITORULUI PRIN CONVERTIRE
Naşterea din nou este schimbarea miraculoasă care se petrece în interiorul unui om, sub influenţa Cuvântului şi a Duhului lui Dumnezeu. Aceşti doi factori fiind de natură divină, influenţează sistemul de convingeri şi valori ale unui om până când acesta se converteşte. Mântuitorul Isus Hristos în Ioan 3 îi explică lui Nicodim, un învăţător evreu, despre convertire şi despre naşterea din nou: ,,Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să vadă”, şi în versetul cinci, ,,nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” Este foarte greu, cu mintea umană, din punct de vedere logic, să înţelegem ce înseamnă şi cum se petrece naşterea din nou.
3. INFLUENŢA TOVARAŞULUI DE VIAŢĂ PRIN CĂSĂTORIE
Căsătoria îi expune pe soţi la schimbare prin influenţa fiecăruia asupra celuilalt. Referindu-ne la origine, Dumnezeu a aşezat-o pe Eva alături de Adam în calitate de ajutor potrivit, cu scopul coabitării, completării şi perpetuării speciei umane. Succesul căsătoriei depinde în mare măsură de spiritualitatea celor doi şi de maturitatea lor. Educarea copilului îl costă pe părinte, mântuirea omului L-a costat pe Isus Hristos, însă schimbare partenerului îl costă pe tovarăşul de viaţă. Ceea ce e încurajator este faptul că toate aceste investiţii au, în final, un beneficiu. Nu ne dorim altceva mai mult decât să excelăm în viaţă, să fim nişte oameni echilibraţi, să fim fericiţi în familie, iar când viaţa aceasta se va stinge, să se reaprindă în împărăţia lui Dumnezeu, acolo unde ajung oameni care sunt mântuiţi prin credinţă în Isus Hristos.

                           

                                                                                                    

 

 9 august      

 

Solomon enumeră calităţile soţilor ideali, soţia fiind menţionată de două ori mai mult decât soţul.
I. PROFILULUI SOŢILOR IDEALI
1. Fidelitate: ,,Nu-ţi da femeilor vlaga” (v. 3a). Intimitatea este doar pentru tovarășul de viață.
2. Înfrânare: ,,Nu-ţi da femeilor… dezmierdările tale” (v. 3b).
3. Echilibru (cumpătare): ,,Nu se cade împăraţilor Lemuele să bea vin”
a) ca să nu uite Legea
b) ca să nu calce drepturile celor nenorociţi
c) ca să nu fie manipulat - ,,ca să nu-şi mai aducă aminte” (v. 7)
d) ca să nu devină iresponsabil - ,,îşi uită necazurile” (v. 7)
4. Călăuzire: ,,Cine poate găsi o femeie cinstită” (v. 10)
5. Încredere: ,,Inima bărbatului se încrede în ea” (v. 11)
6. Apreciere: ,,Bărbatul ei se scoală şi îi aduce laude” (v. 28b)
7. Comparaţie pozitivă: ,,Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate” (v 29)
8. Răsplătire: ,,Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei” (v. 31)
II. PROFILUL SOŢIEI IDEALE
1. Virtuoasă (de caracter): ,,Cine poate găsi o femeie cinstită (virtuoasă; un comportament integru) - v. 10a
2. Valoroasă: ,,…este mai de preţ decât mărgăritarele” (v. 10)
3. Scopul: ,,Ea îi va face bine și nu rău…” (v. 12a)
4. Perseverenţă: ,,…în toate zilele vieţii ei” (v.12b)
5. Înţelepciune: ,,Ea face rost de lână şi de in…” (v. 13a)
6. Harnicie: ,,…lucrează cu mâini harnice” (v. 13b)
7. Succes: ,,Ea este o corabie de negoţ” (v. 14a)
8. Viziune: ,,…de departe îşi aduce pâinea” (v. 14b)
9. Responsabilitate: ,,Ea se scoală când este încă noapte şi dă hrană casei sale” (v. 15a)
10. Conducere: ,,împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale” (v. 15b)
11. Proiecte: ,,se gândeşte la un ogor şi îl cumpără” (v. 16a)
12. Economie: ,,din rodul muncii ei sădeşte o vie” (v. 16b)
13. Putere: ,,Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi oţeleşte braţele” (v. 17)
14. Optimism: ,,Vede că munca îi merge bine şi lumina ei nu se stinge noaptea” (v. 18)
15. Muncitoare: ,,Ea pune mâna pe furcă şi degetele ei ţin fusul” (v. 19)
15. Dărnicie: ,,Ea îşi întinde mâna către cel nenorocit, îşi întinde braţul catre cel lipsit” (v. 20)
17. Organizare: ,,Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, pentru că toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu" (toţi membrii familiei sunt îmbrăcaţi în haine roşii aprins - v. 21)
18. Echilibru: ,,Ea deschide gura cu înţelepciune şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă” (v. 26)
19. Ospitalitate: ,,Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei” (v. 26)
20. Apreciere: ,,Fiii ei se scoală şi o numesc fericită” (v. 28)
21. Sfinţenie: ,,Femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (v. 29a)
Locul unde vrea Dumnezeu să fim este acasă, alături de soţ sau de soţie.

 16 agust

Activitatea spirituală prezentată de Luca în cartea Faptele Apostolilor se întinde pe o perioadă de aproximativ 30 de ani, în care activitate sunt menţionate 32 de ţări, 54 de oraşe si 9 insule mediteraniene. Prezentarea lucrării lui Dumnezeu prin apostoli este împărţită în şase secţiuni, în funcţie de zonele geografice unde Evanghelia a fost predicată:
1. Secțiunea dedicată iudeilor din Ierusalim (1:1-6:7)
2. Secțiunea dedicată evreilor eleniști și samaritenilor (6:8-9:31)
3. Secțiunea dedicată Neamurilor și celor din Antiohia (9:32-12:24)
4. Secțiunea dedicată celor din Asia Mică (12:25-16:5)
5. Secțiunea dedicată celor din Europa (16:6-19:20)
6. Secțiunea dedicată celor din Roma (19:21-28:31)
Din cauza persecuţiei declanşate de lucrarea diaconului Ştefan, toţi credincioşii născuţi din nou, cu excepţia apostolilor care au rămas la Ierusalim, s-au împrăştiat în zonele Iudeii şi Samariei. Dacă în primele şase capitole ale cărţii, Evanghelia este predicată de apostoli în Ierusalim, în următoarele trei capitole Evanghelia este predicată de noii convertiţi în Samaria, mărturisind ce au văzut, ce au auzit şi ce au experimentat. A doua jumătate a capitolului şase şi capitolul şapte în întregime prezintă lucrarea diaconului Ştefan, în timp ce capitolul opt prezintă lucrarea diaconului Filip. Capitolul opt foloseşte de două ori temenul ,,putere", însă cu referire la o altă sursă a puterii:
1. Puterea vrăjitoriilor demonice (8:10)
2. Puterea relațiilor politice (8:27)
Capitolul opt este împărţit în cinci secţiuni, care surprind lucrarea misionară a diaconului Filip şi a apostolilor Petru şi Ioan:
1. Filip predică Evanghelia în Samaria (1-8)
2. Convertirea lui Simon Magul prin slujirea lui Filip (9-13)
3. Petru şi Ioan se roagă pentru noii convertiţi să primească umplerea cu Duhul Sfânt (14-17)
4. Petru și Ioan în conflict cu Simon Magul (15-25)
5. Convertirea famenului din Etiopia prin slujirea lui Filip (27-40)
Prin slujirea lui Filip în Samaria, samaritenii redevin frați în Cristos cu iudeii, după o perioada de aproximativ 1000 de ani de dușmănie inter-etnică și inter-religioasă. Convertirea lui Simon vrăjitorul nu este una autentică, deşi el a crezut şi a fost botezat, dar nu s-a pocăit. Cel mai probabil credinţa lui a fost una la nivel raţional, motivată de popularitate şi interese financiare. Venirea celor doi apostoli în Samaria şi experienţa botezului cu Duhul Sfânt sunt metodele lui Dumnezeu de a demasca ipocrizia vrăjitorului, confruntat şi mustrat aspru de Petru şi Ioan. ,,Simonia“ a rămas până astăzi obiceiul unora de a interveni cu bani în lucrarea lui Dumnezeu, asemenea vrăjitorului Simon, care credea că darurile Creatorului sunt de vânzare pentru realizarea ambiţiilor şi intereselor personale.
Ultima secţiune a capitolului opt suprinde căutarea ministrului de finanţe al Etiopiei, venit la Ierusalim să se închine. Dumnezeu, printr-un înger slujitor, îl trimite pe evanghelistul Filip să-i predice Evanghelia. Deşi etiopianul este o persoană educată şi bogată, primeşte cu bucurie şi modestie slujirea lui Filip. Famenul acceptă Evanghelia predicată de Filip, crede că Isus Cristos este Mântuitorul, se botează şi experiementează bucuria mântuirii. Dacă prin Filip Dumnezeu duce Evanghelia la samariteni, prin ministrul de finanțe al Etiopiei Dumnezeu duce Evanghelia în teritoriul popoarelor păgâne africane.
Este încurajator pentru noi să aflăm faptul că Dumnezeu, care i-a folosit pe apostolii Petru şi Pavel, i-a folosit şi pe diaconii Ştefan şi Filip. Şi dacă noi, astăzi, nu putem fi ca Petru şi Pavel, să fim cel puţin asemenea lui Ştefan şi Filip.

 23 august

 

Începând cu capitolele şase şi nouă accentul în cartea Faptele Apostolilor începe să se mute de la apostolul Petru la apostolul Pavel, din Palestina în lumea mediteraniană și de la evrei la neamuri. Dacă capitolul opt a prezentat convertirea ministrului de finanţe al Etiopiei, capitolul nouă a prezentat convertirea lui Saul, iar capitolul zece prezintă convertirea ofiţerului Corneliu din Cezareea. Revenind la experienţa lui Saul de pe drumul Damascului, acceptăm faptul că este cea mai impresionantă convertire din istoria Bisericii și unul dintre cele mai importante evenimente dintre Rusalii și Reforma protestantă. Doctorul Luca, scriitorul cărţii Faptele Apostolilor, este atât de impresionat de convertirea lui Saul, încât o amintește de trei ori în carte (9:1-30; 22:3-16; 26:4-18). Deşi convertirea lui Saul a fost însoţită de elemente supranaturale (o lumină fulgerătoare, căderea la pământ şi orbirea lui Saul, vocea plină de autoritate care i-a vorbit), ceea ce rămâne comun oricărei convertiri autentice sunt întâlnirea personală cu Mântuitorul prin credinţă, pocăinţa de păcat, botezul în apă, rugăciunea, părtăşia cu biserica locală, slujirea în Împărăţie şi predarea totală a vieţii în mâna lui Dumnezeu.
Capitolul nouă are două parţi:
1. Convertirea lui Saul, zis şi Pavel, umplerea lui cu Duhul Sfânt si botezul în apă, în Damasc. Apoi Saul petrece aproximativ trei ani în Arabia, începe să predice Evanghelia, merge la apostoli în Ierusalim şi vizitează orasul său natal, Tars.
2. Chifa, zis şi Petru, vizitează Lida, unde Dumnezeu îl foloseşte să-l vindece pe Enea, apoi merge la Iope și se roagă Domnului s-o învieze pe Tabita (v. 32-43).
Deşi Pavel a fost un evreu educat, licenţiat în şcoala teologică a lui Gamaliel, membru de seamă în partida fariseilor, susţinător pasionat al tradiţiilor naţionale, membru al Parlamentului religios al ţării (Sinedriul), totuşi, ceea ce a schimbat radical viaţa şi perspectiva sa a fost întâlnirea personală cu Mântuitorul Isus Cristos. Mesajul pe care Saul l-a primit în întâlnirea cu Mântuitorul pe drumul spre Damasc a fost următorul:
a) Domnul Se identifică cu Biserica Sa: ,,Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?"
b) Isus Cristos este un Mântuitor personal: ,,Eu sunt Isus pe care-L prigonești tu."
c) Nimeni nu-şi poate permite să respingă Evanghelia: ,,Ţi-ar fi greu să arunci cu piciorul înapoi într-un ţepuș?" (aceasta este imaginea ţăranului care-şi mâna boii, împungându-i cu un ţepuş, iar aceştia ascultă şi se supun, fără să se răzvrătească aruncând cu piciorul în ţepuş).
d) Revelaţia divină este dată Bisericii: ,,Intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci". Ascultarea de Domnul înseamnă unitatea cu biserica, primirea învăţăturii de la biserică, acceptarea autorităţii şi disciplinei bisericii. Domnul nu poate fi separat de Biserică pentru creştinii independenţi de biserică.
e) Chemarea lui este să ducă Evanghelia la fiecare om: ,,Este un vas pe care L-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor..."
f) Preţul slujiri va fi este suferinţa: ,,Îi voi arăta ce trebuie să sufere pentru Numele Meu".
Înainte de convertire, Saul este prezentat ca un om violent, susţinător înfocat al tradiţiei şi culturii iudaice, însă necunoscător de Dumnezeu şi neîmplinitor al Scripturilor. În urma convertirii, prigonitorul Saul devine prigonitul Pavel. Convertirea îmblânzeşte, civilizează, echilibrează, restaurează, umanizează, îndumnezeieşte. Aceasta este soluţia lui Dumnezeu la problema oamenilor, acesta fiind scopul pentru care Mântuitorul Cristos a venit pe pământ. Eşti un om convertit?

 

 

 30 august

 

Evanghelia după Ioan pune un accent deosebit pe dumnezeirea lui Isus Cristos, menţionând mai mult ce a spus Mântuitorul decât ce a făcut El. Iată câteva dintre particularităţile Ev. după Ioan:
1. Foloseşte multe citate din VT, Mântuitorul fiind prezentat în contextul istoriei evreilor.
2. Accentuează discursurile mult mai mult decât Evangheliile sinoptice.
3. Isus Cristos este prezentat în mod dominant ca Fiu al lui Dumnezeu.
4. Doctrina despre Logos este prezentată doar de Ioan.
5. Matei și Luca încep cu nașterea lui Isus, Marcu începe cu botezul Său, dar Ioan începe cu eternitatea, cu timpul dinaintea creației.
6. Prezintă cele mai multe afirmaţii despre Duhul Sfânt (14:15-26; 15:18-16:4a; 16:4-15).
Mesajul din capitolele 13-17 prezintă dialogul Mântuitorului cu ucenicii Săi în camera de sus. Pentru că afirmaţiile Mântuitorului despre plecarea Sa au stârnit teama şi îngrijorarea ucenicilor, în capitolul 14 Domnul îi încurajează, explicându-le că-L va trimite pe Mângâietorul, să rămână cu ei până la sfârşit.
1. ,,Să nu vi se tulbure inima” (14:1a). Aceasta este soluţia Mântuitorului la problema emoţională a ucenicilor.
2. ,,Aveţi credinţă (încredere) în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine” (14:1b). Aceasta este soluţia Sa la problema lor raţională.
3. ,,Mă duc sa vă pregătesc un loc, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (14:3). Aceasta este soluţia Sa la vulnerabilitatea şi singurătatea lor.
Când Toma a remarcat că ei nu știu calea într-acolo, Cristos a răspuns: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (v. 6). După căderea omului în păcat s-au întâmplat trei lucruri:
1. Omul a murit fată de Dumnezeu (moartea spirituală).
2. Nu a mai avut părtăşie (legătură personală) cu Dumnezeu.
3. Nu L-a mai cunoscut pe Dumnezeu.
Prin întruparea, moartea şi învierea Sa, Cristos restaurează toate aceste trei pierderi:
1. ,,Eu sunt Calea" - reconciliere (v. 6a)
2. ,,Eu sunt Adevărul" - iluminare (v. 6b)
3. ,,Eu sunt Viaţa” - regenerare (v. 6c)
În ce condiţii Dumnezeu îi binecuvântează, protejează şi împuterniceşte prin Duhul Sfânt pe oameni?
I. ,,dacă mă iubiţi…”. Această propoziţie este condiţională şi prezintă o acţiune potentială. ,,Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.” (1 Ioan 5:2)
Printre caracteristicile acestei iubiri sunt şi următoarele:
1. Are iniţiativă în orice situaţie, nu reacţionează la iubire, ci acţionează.
2. Este absolut nelimitată, nu sporadică, determinată de circumstanţe.
3. Este necondiţionată, nu un mod de achitare de obligaţiile faţă de cineva.
4. Este nemeritată, nu este recompensatoare.
5. Nu este un sentiment, altfel nu ni s-ar fi poruncit să ne iubim vrajmaşii.
II. ,,daca ma iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”. Iubirea pentru Dumnezeu conduce la ascultare de Dumnezeu. ,,Cine are poruncile Mele acela Mă iubeste…” (v. 21). ,,Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu…” (v. 23). ,,Prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui” (1 Ioan 2:3)
III. ,,Și eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor…”. Ascultarea şi iubirea de Dumnezeu conduce la umplerea cu Duhul Sfânt
Mângâietorul care L-a înlocuit pe Mântuitorul înălţat la cer rămâne până la sfarşit cu Biserica lui Dumnezeu ,,care să rămână cu voi în veac”.