Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
 

Tinerii Bibliei

 
 

CAIN SI ABEL

Cain (,,cel dobândit”) şi Abel (,,răsuflare”) au fost primii copii ai Bibliei. Deşi Eva s-ar fi aşteptat ca Domnul să lucreze prin Cain, El a lucrat prin Abel care a rămas peste veacuri o pildă. Primul om care a murit a fost un tânăr. Copiii au nevoie de creştere tripartită: în trup, în duh, în suflet.

1. Dezvoltarea trupului şi nevoia de întreţinere. Părinţii i-au învăţat pe cei doi câte o meserie (cioban şi plugar). Copiii trebuie să fie în stare, la un moment dat, să se întreţină singuri. Meseriile lor reflectă gândirea lor cu privire la planul lui Dumnezeu (Abel - stăpânire asupra creaturilor, Cain - lucrează pământul blestemat). Cariera aleasă vorbeşte despre gândirea tânărului cu privire la ce va vrea să facă în viaţă şi despre cum plănuieşte să Îl slujească pe Dumnezeu.

2. Dezvoltarea duhului şi nevoia de închinare. Şi Cain şi Abel au fost învăţaţi că trebuie să se închine. De ce nu i-a plăcut Domnului jertfa lui Cain? ,,Fapele lui era rele” spune Ioan. El a crezut că se poate închina oricum. ,,Contează doar să fii sincer”, spun unii... uitând că trebuie să fii şi sfânt. Domnul a privit întâi la Cain, apoi jertfa lui; a privit la Abel, apoi la jertfa lui. Abel a adus jertfa ,,prin credinţă”, care vine doar în urma auzirii. Închinarea trebuie să fie în duh şi adevăr (adică oriunde, dar nu oricum). Închinarea contemporană nu încearcă să stimuleze duhul, ci simţurile. Nu cadoul e cel mai important, ci ce care-l oferă. Dumnezeu priveşte întâi la caracter, apoi la cadou, întâi la închinător, apoi la jertfă.

3. Dezvoltarea sufletului şi nevoia de îndreptare. Domnul îi dă o a doua şansă lui Cain. Dar acest prim copil, fiindcă nu s-a îndreptat, a devenit primul criminal. El credea că fapta comisă va rămâne un secret al lui, fără să ştie că aceasta era deja o ştire pentru Dumnezeu (,,Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit", Mat. 10:26). El ştie ce faci tu în ascuns. Astăzi toţi caută să-şi justifice comportamentul păcătos, dând vina pe alţii, susţinuţi fiind de psihologia modernă, însă Biblia ne învaţă că păcatul este personal şi la fel trebuie să fie şi îndreptarea, pocăinţa.

Pastor David Măgduţ

ISMAEL - Geneza 16:1-16

1. CONCEPUT ÎN CRIZĂ

Un copil este un dar din partea lui Dumnezeu, însă Ismael intră în familia lui Avram pe fondul unor crize:

A. Criza spirituală. Avram şi Sarai nu mai au răbdare să aștepte împlinirea promisiunii şi iau hotărârea de ,,a grăbi" planul lui Dumnezeu.

B. Criza sentimentală între Sara şi Agar, roaba ei, care s-a comportat cu dispreţ faţă de stăpâna sa.

C. Criza socială. Din pricina nesupunerii faţă de stăpâna ei, Agar ajunge singură în pustie.

2. CRESCUT ÎN CONFORT

Agar ascultă de Dumnezeu, se întoarce în casa lui Avraam şi Ismael se naște şi creşte acolo, beneficiind de confort.          

A. Confort spiritual. Ismael are exemplul spiritual al tatălui său, Avraam, prietenul lui Dumnezeu.

B. Confort sentimental. Avraam este atașat de Ismael (Gen. 17:18).

C. Confort social. Ismael era privilegiat să fie singurul copil al acestei familii respectată, cea mai binecuvântată de pe pământ.

3. CARACTER ŞI CONSECINŢE

În mod normal, ne-am fi așteptat ca Ismael să fie un tânăr cu caracter frumos, cu o relație vie cu Dumnezeu. Însă el nu şi-a onorat nici familia, nici pe Dumnezeu, ci alege să râdă batjocoritor de fratele său mai mic, Isaac. Astfel este izgonit în pustie împreună cu mama lui. Acest comportament are câteva consecințe: a) ,,Va fi ca un măgar sălbatic"; b) ,,Mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui" (realitatea de azi a lumii arabe); c) ,,Va locui în faţa tuturor fraților lui" (nu în mijlocul lor, unde ar beneficia de dragostea lor). Viaţă presupune luarea unor decizii esenţiale, precum alegerea unui Stăpân, a unui partener de viaţă, a unei cariere etc. Dumnezeu, părinţii şi biserica investesc în copii şi tineri, însă decizia finală le aparține doar lor. În funcție de aceste decizii, tânărul va avea un viitor (pământesc şi ceresc) fericit sau unul nefericit.

David Laza

 Tânărul ISAAC (Gen. 21:1-12, 22:1-14)
 

Un paradox al vieții e faptul că cele mai importante decizii ale vieții se iau în tinerețe, o perioadă în care avem cea mai puțină experiență și înțelepciunea. Acum ne decidem cariera, partenerul etc. – decizii majore care determină drumul nostru în viață. Viața patriarhului Isaac a fost marcată de cel puțin două din experiențele sale din tinerețe:

  1. Are un statut special, de copil al promisiunii: Încă înainte de naștere lui Isaac îi este acordat un statut privilegiat prin promisiunea pe care Dumnezeu o face lui Avraam și Sarei. Deși este al doilea născut în familie, Isaac se bucură de toată atenția, iubirea și privilegiile oferite de părinți. Din copilărie e expus la cunoașterea lui Dumnezeu și a planului pe care El îl avea cu familia sa.
  2. Are un Dumnezeul special, Dumnezeu al promisiunii. Pe lângă nașterea în condiții speciale, a doua experiență care i-a marcat viața lui Isaac a fost momentul sacrificării sale de către tatăl său, Avraam, o scenă cutremurătoare, de un dramatism greu de descris. Isaac a acceptat să fie adus ca jertfă și experiența aceasta îl face să înțeleagă că tatăl său nu este doar un om care zidește altare și are ritualuri religioase, ci un om care trăiește cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Isaac s-a a coborât de pe munte cu lecția adevăratei credințe învățată.(Silviu Păușan)

Rahela – Frumoasă, dar nefericită (Gen. 29:15-30)

Rahela este una dintre cele mai frumoase femei ale Bibliei: ,,frumoasa la statură și mândră la față(29:17). Conform mentalității actuale, aspectul fizic și frumusețea sunt condiții esențiale pentru a fi fericit și a avea succes. Însă acest ,,top model” al Bibliei demonstrează contrariul. Cu toate că a fost înzestrată de Dumnezeu cu frumusețe fizică și s-a bucurat de acest privilegiu, Rahela a fost, totuși, nefericită, trăind a viață cu multe frustrări:

·         Frustrări în casa tatălui ei, Laban, fiind privită ca o străină și vândută lui Issac pentru prețul muncii lui timp de 7 ani (Gen. 31:15).

·         Frustrări în viața de familie, fiind într-o permanentă competiție cu Lea, sora, dar și rivala ei pentru a câștiga inima soțului lor, Iacov.

Deși ea pare favorită în această confruntare, ea fiind cea frumoasă și iubită de Iacov, totuși este nefericită pentru că nu poate avea copii. Crezând că poate ea să rezolve această situație, nu îl implică pe Dumnezeu și nu cere ajutorul Lui. Așa cum făcuse și Sara înaintea ei, Rahela o dă pe roaba ei, Bilha, lui Iacov ca să aibă copii de la ea. Încercarea Rahelei de a rezolva astfel lucrurile nu a realizat nici pe departe nevoia ei  de a fi împlinită și fericită. În cele din urmă, acceptă să-L implice pe Dumnezeu în problema ei (Gen 30:22) și drept consecință, Dumnezeu îi împlinește dorința de a avea copii.

Privind la istoria Rahelei putem învăța că:

·         frumusețea fizică nu este dovada fericirii și nici nu garantează obținerea fericirii

·         calitățile și privilegiile care ne dau valoare în ochii oamenilor nu au valoare în ochii lui Dumnezeu. Ceea ce El apreciază nu este frumusețea exterioară, ci cea interioară: acceptarea voii Lui și umblarea smerită cu El.

Proverbs 31:30  Desmerdările Sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.” (Silviu Pausan)

 

Maria, sora lui Moise (Exodul 2:1-9)

 

Maria apare pentru prima dată în Biblie în episodul salvării fratelui ei mai mic, Moise, din apele Nilului. Deșinu i se menționează numele, înțelegem din relatarea cărții Exod că era la vârsta adolescenței. Maria era o fată foarte tânără, fără experiență de viață, dar ea ne arată o lecție de CURAJ și ÎNȚELEPCIUNE.

CURAJ fără ÎNȚELEPCIUNE duce la fapte de NEBUNIE. Curajul specific tinereții te poate împinge spre fapte nefolositoare sau chiar spre fapte cu urmări dezastruoase, care să-ți ruineze viața. Neascultarea de părinți, consumul de substanțe interzise, o viață imorală ar putea fi considerate dovezi de curaj, însă un astfel de curaj te duce spre moarte. Maria ne dă un exemplu de curaj, dar un curaj care duce la viață.

CURAJUL însoțit de ÎNȚELEPCIUNE duce la VIAȚĂ. Prin ce Maria a făcut, ea a schimbat destinul unui copil de sclav fără niciun drept la viață, transformându-l într-un viitor prinț al Egiptului. Viitorul lui sumbru și cenușiu a capătat astfel lumină și culoare. Prin înțelepciunea și curajul ei, Maria l-a salvat pe Moise, iar Moise, la rândul lui, a eliberat poporul Israel din robie – popor din care Se va ridica Mesia, Salvatorul a milioane de oameni din toate generațiile și din toate națiunile pământului. Iată ce mari implicații a avut fapta acestei adolescente dintr-un popor de sclavi. Prin fapta ei măreață, plină de curaj, planul lui Dumnezeu a putut merge mai departe.

Și eu, și tu putem schimba viața cuiva prin curajul de a fi o mărturie pentru Dumnezeu, prin curajul de a nu ne conforma acestei lumi și a rezista presiunii anturajului. Trebuie să avem curajul de a fi altfel, de a spune nu sau da, în accord cu voia lui Dumnezeu. Nu toți vom ajunge un Moise, însă toți putem fi o Maria, o persoană care face o diferență în viața cuiva, care schimbă un destin din moarte la viață. Fii plin de curaj și fă asta!

Amnon și Tamar (2 Samuel 13:1-33) - Iluziile tinereții

Amnon și Tamar sunt un prinț și o prințesă, frați vitregi. Ei sunt doi dintre copiii regelui David, având însă mame diferite. Deși se bucură de toate privilegiile vieții la palat în preajma regelui, destinul lor este marcat în mod tragic de două evenimente: Amnon o necinstește pe Tamar, iar după aproximativ doi ani acesta este ucis de Absalom, fratele Tamarei. Ceea ce l-a condus pe Amnon la un astfel de gest necugetat a fost faptul că a trăit într-o lume a iluziilor, într-un univers creat de el al imaginilor deformate despre realitate. La fel ca și el atunci, suntem și noi asaltați azi de amăgirea marelui iluzionist al universului, diavolul, de a accepta imaginea deformată despre Dumnezeu, Cuvântul și valorile lui. Privind la Amnon și Tamar vedem unde duce acceptarea acestei amăgiri și trăirea unei vieți conduse de aceste iluzii.

Iluziile din sfera vieții sentimentale l-au făcut să confunde iubirea adevărată cu pasiunea distructivă pornită din instinctele firii, nu urmărește decât împlinirea lor imediată indiferent de consecințe. Amnon a lăsat ca această iluzie să-i întunece gândirea. Ceea ce a urmat a fost un gest imposibil de înțeles și acceptat pentru un tânăr cu mintea sănătoasă: și-a necinstit sora vitregă.

Cum poți scăpa din capcana acestor iluzii ale vieții sentimentale? Cuvântul lui Dumnezeu care este Adevărul, ne spune cum putem verifica dacă sentimentele pe care le avem sunt ceva adevărat sau doar o iluzie. Definiția iubirii adevărate o găsim în 1 Corinteni 13 unde ni se spune că dragostea este plină de bunătate, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său și nu se gândește la rău. Este exact opusul la ceea ce a făcut Amnon.

Iluziile din domeniul relațiilor l-au făcut să creadă că orice prieten îi vrea binele. Ionadab, verișorul și prietenul lui, a fost cel care, deși i-a cunoscut gândurile și sentimentele rele care au pus stăpânire pe inima și mintea lui Amnon, nu a făcut nimic pentru a-l aduce înapoi în lumea reală. Dimpotrivă, l-a sfătuit cum să-și pună în aplicare gândurile lui rele, ,,ajutându-l” să meargă pe drumul care l-a dus la moarte.

Cum poți ști dacă prietenii pe care îi ai sunt adevărați sau sunt un fel de Ionadab? Cel mai simplu test al unui prieten adevărat îl găsim în 1 Corinteni 15:33: ,,Nu vă înșelați: Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” Stai și te gândește câte obiceiuri bune aveai înainte să ai acest prieten și câte ai acum, de când îl cunoști. Dacă obiceiurile tale bune s-au înmulțit, poți spune că ai găsit un prieten adevărat. Daca nu, ar fi timpul să încetezi cât mai repede acea prietenie.

Iluziile cu privire la viața socială i-au dat lui Amnon falsa încredere că, fiind fiul regelui, este deasupra oricărei legi și poate face absolut orice dorește, fără să suporte nicio consecință. A crezut că poate să necinstească o fecioară, chiar pe sora sa vitregă, fără ca să dea socoteală de faptele lui. Nu l-au interesat traumele emoționale și fizice ale Tamarei, viitorul ei sfărâmat și toate visele ei năruite. Istoria relatată în Biblie ne spune că Absalom, fratele Tamarei, este cel care îl omoară pe Amnon și astfel îl pedepsește pentru fapta lui rea. Într-un moment când se aștepta cel mai puțin, consecințele nelegiuirilor lui îl ajung pe Amnon și primește răsplata pe măsura faptelor sale.

Chiar dacă aparent faptele noastre nu sunt urmate imediat de consecințe, Biblia ne spune că Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată: ,,Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” (Eccl. 12:14)

Privind la acest exemplu, trebuie să învățăm să ne trăim viața nu conduși de iluziile diavolului care ne duc la moarte, ci urmând Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu care dă viață.

Psalmul 119:9,11: ,,Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

                                                                                                   Silviu Păușan