Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Septembrie 2012

 
 

pagina păstorului

Septembrie 2012

 
2 septembrie

   

Fiecare dintre oamenii lui Dumnezeu a plătit preţul credinţei şi dedicării lor pentru Împărăţia cerurilor. Faptele Apostolilor menţionează mărturia multora dintre ei. Această carte este o istorie a faptelor Duhului Sfânt, numele Duhului fiind menţionat de 51 de ori. Capitolul unu prezintă înălţarea Domnului la cer şi împuternicirea lor pentru slujirea mondială. Capitolul doi prezintă coborârea Duhului Sfânt peste ucenici. Capitolul trei prezintă vindecarea publică a unui olog, în faţa Templului. Capitolul patru prezintă primul atac asupra Bisericii, din exterior. Capitolul cinci prezintă primul atac asupra Bisericii, din interior. Capitolul şase prezintă alte două atacuri asupra Bisericii, din interior. Primul este concretizat într-un conflict între evrei şi evreii care vorbeau greceşte, care acuzau că văduvele lor erau neglijate la împărţirea ajutoarelor. Apostolii, călăuziţi de Duhul, au soluţionat problema, îndemnând adunarea să aleagă şapte bărbaţi, care să aibă responsabilitatea administrării ajutoarelor, în timp ce apostolii vor avea responsabilităţi spirituale. Toţi cei şapte aveau nume greceşti, semn că erau evrei care vorbeau greceşte sau prozeliţi dintre greci. Unul dintre ei era Ştefan, care se distinge prin faptul că era ,,...bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt". Câţiva dintre evreii care vorbau greceşte au intrat într-un conflict teologic cu Ştefan şi pentru că au fost umiliţi de argumentaţia şi călăuzirea pe care acesta o avea de la Duhul Sfânt, au găsit câţiva martori mincinoşi care să-l acuze de hulă împotriva Templului şi împotriva Legii. Ştefan a fost prins şi dus în faţa Soborului să fie judecat. Din vor­birea pe care Ştefan a avut-o, când Marele Preot i-a dat cuvântul să se apere, înţelegem care este profilul oamenilor lui Dumnezeu, care aleg să plătească preţul credinţei lor, indiferent cât de mare este acest preţ.

I. ŞTEFAN A CUNOSCUT ISTORIA ŞI EROII POPORULUI SĂU

Cincizeci şi două de versete din capitulul şapte al cărţii prezintă istoria evreilor spusă de Ştefan, împreună cu eroii evreilor: Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Moise... şi ce au făcut ei în numele Domnului.

II. ŞTEFAN A IDENTIFICAT PĂCATELE POPORULUI SĂU

Cu obiectivitate şi discernământ, Ştefan a identificat păcatele pen­tru care Dumnezeu a întors spatele evreilor, retrăgându-şi binecuvântarea de deasupra lor. Ştefan le impută faptul că ei repetă păcatele părinţilor lor, respingându-L pe Dumnezeu la rândul lor.

1. Iosif a fost respins: ,,...patriarhii care pizmuiau pe Iosif l-au vândut..."

2. Moise a fost respins: ,,...cine te-a pus judecător peste noi?" (v. 26).

3. Dumnezeu a fost respins: ,,Fă-ne nişte dumnezei care să meargă înaintea noastră" (v. 40).

4. Duhul Sfânt a fost respins: ,,Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt"

5. Templul a devenit soluţia lor: ,,Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti..." (v. 48). Când ei au auzit acest lucru, l-au ucis cu pietre. În timp ce-l loveau, Ştefan se ruga pentru ei, asemenea Mântuitorului, spunând: ,,Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta" (v. 60). Apoi, asemenea Mântuitorului, a spus: ,,Doamne Isus, primeşte duhul meu." Ştefan, în primul rând, a avut credinţă şi, în al doilea rând, a plătit preţul s-o păstreze. - două lucruri care definesc mântuirea.


9 septembrie

   

Cea mai proeminentă Persoană care a călcat în praful Planetei Albastre a fost Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Unicitatea Sa vine din faptul că a fost Dumnezeu şi Om în acelaşi timp, natura şi misiunea Sa făcându-L unic şi între întemeietorii celorlalte religii, Confucius, Buddha, Mahomed... Asemenea magilor din Răsărit şi a grecilor din Apus, oamenii Îl caută pe Dumnezeu, însă la Dumnezeu se ajunge prin Isus. ,,Isus i-a zis: `Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine`" (Ioan 14:6). În general, oamenii nu ştiu bine cine este Isus. El Însuşi i-a întrebat pe ucenici: ,,Cine zic oamenii că sunt Eu?" (Luca 9:18). Ucenicii au răspuns cu sinceritate, demascând ignoranţa oamenilor: ,,Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime" (v. 19). Isus Hristos nu poate fi comparat şi nici confundat, El este unic. Unicitatea Mântuitorului este determinată de recomandarea, întruparea, moartea, învierea, înălţarea şi revenirea Sa.

I. UNICITATEA RECOMANDĂRII

Moise, unul dintre cei mai mari profeţi ai iudaismului, a spus: ,,Dom­nul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine, să ascultaţi de El" (Deuteronom 18:15).

Maria, una dintre cele mai respectate femei, a spus: ,,Mama Lui a zis slugilor: `Să faceţi orice vă va zice`" (Ioan 2:3).

Dumnezeul cerurilor şi al pământului a spus: ,,Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultaţi" (Marcu 9:7).

Dumnezeu proclamă unicitatea lui Isus: ,,Căci este un singur Dumne­zeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Isus Hristos, care S-a dat pe sine ca preţ de răscumpărare pentru toţi" (1Tim. 2:5-6a).

II. UNICITATEA ÎNTRUPĂRII

Toţi oamenii se nasc în păcat, sub incidenţa păcatului adamic. ,,Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea" (Psalm 51:5). Justificarea şi îndreptăţirea oamenilor păcătoşi trebuia făcută de o fiinţă perfectă, de aceea Hristos S-a întrupat într-un mod unic, prin fecioara Ma­ria.

III. UNICITATEA MORŢII

Toţi oamenii care s-au născut, mor. Toţii oamenii mor în păcat, timp în care Hristos a murit pentru păcat, pentru ca noi toţi să murim faţă de păcat. ,,Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi" (Isaia 53:5).

IV. UNICITATEA ÎNVIERII

Evenimentul despre care se scrie cel mai mult în Biblie este învierea Mântuitorului. Învierea este inexplicabilă, ca şi întruparea.

V. UNICITATEA ÎNĂLŢĂRII

În timp ce noi toţi suntem ţintuiţi pe pământ de o forţă care ne biruieşte, El S-a desprins şi ,,S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns din ochii lor" (Faptele Ap. 1:9b).

VI. UNICITATEA REVENIRII

Noi spunem: ,,Cine s-a dus, este bun dus". Această regulă are o singură excepţie - pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care va reveni. Îl cunoşti pe Isus Hristos? Dacă nu, ce mai aştepţi? Dacă da, de ce trăieşti aşa?


16 septembrie
         Oamenii se nasc cu tendinţa de a fi religioşi şi, de obicei, împărtăşesc religia părinţilor, indiferent care e aceasta. Pe scena istoriei au apărut de-a lungul timpului mulţi întemeietori de religii, precum Avraam, Buddha, Confucius, Isus Hristos, Mahomed. De obicei, un copil născut într-o ţară musulmană devine musulman, timp în care un copil născut în Europa devine creştin. Aceasta înseamnă că nu este vorba de o alegere conştientă, ci, pur şi simplu, fiecare copil se trezeşte aparţinând religiei părinţilor.
          Este o religie mai bună decât celelalte sau toate sunt la fel? Este important pe cine urmezi sau toţi întemeietorii acestor religii sunt la fel?
        1. Creştinismul este singura religie care oferă mântuirea în dar; în toate celelalte mântuirea se realizează prin merite personale. Poate fi un om atât de bun, încât să aibă merite în faţa lui Dumnezeu?
        2. Mântuitorul Isus Hristos este unic, deoarece toţi ceilalţi sunt profeţi, lideri sau învăţători. Isus Hristos este Mântuitorul, pentru că El a murit pentru oameni, realizând mântuirea pentru ei, mântuire pe care o oferă oricărui om, prin credinţă şi pocăinţă. În oricare altă religie mântuirea este realizată de om prin performanţă spirituală şi morală; în creştinism mântuirea este realizată de Hristos prin moartea înlocuitoare de pe cruce şi oferită omului în dar. Oricine o poate primi, oricine.
         Unicitatea Mântuitorului, pe care am tratat-o în comentariul prece-dent, este dată de recomandarea, întruparea, moartea, învierea şi înălţarea Sa. Unicitatea Mântuitorului este dată şi de ce spune El Însuşi despre Sine:
1. ,,Eu sunt Pâinea vieţii" (Ioan 6:35a).
2. ,,Eu sunt Uşa oilor" (Ioan 10:7).
3. ,,Eu sunt Păstorul cel bun" (Ioan 10:11).
4. ,,Eu sunt Calea" (Ioan 14:6a).
5. ,,Eu sunt Adevărul" (Ioan 14:6b).
6. ,,Eu sunt Viaţa" (Ioan 14:6c).
7. ,,Eu sunt Lumina lumii" (Ioan 8:12).
8. ,,Eu sunt adevărata Viţă" (Ioan 15:1).
9. ,,Eu sunt Învierea" (Ioan 11:25a).
10. ,,Eu sunt Viaţa" (Ioan 11:25b).
11. ,Eu sunt Cel dintâi" (Apocalipsa 1:17a).
12. ,,Eu sunt Cel de pe urmă" (Apocalipsa 1:17b).
     Hristos a spus: ,,Eu sunt." De ce spune Hristos ,,Eu sunt"? Pentru că este Dumnezeu. Când Moise L-a întrebat pe Dumnezeu care Îi este numele, Dumnezeu i-a răspuns: ,,Eu sunt Cel ce sunt." Acesta este numele lui Dumnezeu, evreiescul Iahve.
      Isus Hristos este unic, El este Mântuitorul, El este Dumnezeu, El a realizat mântuirea prin moartea Sa şi o oferă în dar oamenilor care cred şi se pocăiesc. Avraam a fost patriarh, Confucius a fost dascăl, Buddha a fost învăţător, Mahomed a fost profetul lui Allah, Isus Hristos este Mântuitorul, El este unic, El este Dumnezeu.
     Este Isus Hristos mântuitorul tău personal? Dacă la noapte îţi pui mâinile pe piept, ai singuranţa că eşti mântuit prin credinţă şi pocăinţă în numele şi prin jertfa Lui?

23 septembrie

     Conducerea implică influenţă şi influenţa înseamnă cunoaştere şi comunicare. Oamenii vor urma un lider doar atunci când vor avea încredere în el, de aceea personalitatea şi viziunea liderului slujitor sunt decisive. Rolul liderului slujitor în conducerea spirituală este multiplu, însă cele mai importante trei obiective sunt:
1. Să implementeze şi să împrospăteze viziunea spirituală.
2. Să formeze şi să fortifice echipa de slujire.
3. Să promoveze şi să păstreze performanţa spirituală.
I. MĂRTURIA LIDERULUI SLUJITOR
     Inima omului o vede doar Dumnezeu, mărturia liderului slujitor o văd şi mulţimile. Oamenii permit liderului să-i conducă doar atunci când eficienţa conducerii lui este evidentă mai întâi în propria viaţă, în familie şi în comunitate. Un grup de oameni, o biserică, nu va urma un lider care nu este urmat de propria familie. Iov este un foarte potrivit exemplu:
a) Succes în propria viaţă - ,,era un om fără prihană" (Iov 1:1) b) Succes în propria familie - ,,îşi sfinţea copiii" (Iov 1:5)
c) Succes în viaţa socială - ,,bunătate, dărnicie, dreptate" (Iov 31)
II. SELECTAREA LIDERULUI SLUJITOR
        Dacă atât de importantă şi dificilă este slujba unui lider slujitor, cum pot fi identificaţi şi selectaţi cu succes potenţialii lideri slujitori?
1. Aprecierea necesităţilor: de ce anume are biserica nevoie
2. Manifestarea disponibilităţii: cine are timp să slujească
3. Aptitudinile candidaţilor: cine este capabil să slujească
4. Atitudinile candidaţilor: cine se dedică să slujească
5. Acţiunile candidaţilor: cine duce lucrurile la bun sfârşit
Atunci când vorbim despre selectarea liderilor slujitori trebuie să acceptăm faptul că există cel puţin cinci categorii de oameni care îşi doresc să fie lideri:
a) Oameni care nu pot fi niciodată lideri
b) Oameni care este bine să nu fie vreodată lideri
c) Oameni care ar putea fi lideri
d) Oameni care ar trebui să fie lideri
e) Oameni care trebuie neapărat să fie lideri
III. CARACTERISTICILE LIDERULUI SLUJITOR
În general, trăsăturile sunt înnăscute, genetice, timp în care caracteristicile sunt dobândite, dezvoltate.
1. Spiritualitatea
2. Integritatea
3. Abilitatea
4. Disponibilitatea
5. Fidelitatea
6. Unitatea
7. Cumpătarea
        Un proverb chinezesc spune: ,,Acela care crede că este la conducere, dar nu îl urmează nimeni, face doar o plimbare." Nu oricine are o poziţie este lider, pentru simplu motiv că liderul slujitor are influenţă. Pe Hristos, Pavel şi Petru i-au urmat oamenii. Aşa de mulţi au fost oamenii aceia, încât au umplut pământul.

23 septembrie

      Ezechia a fost al 13-lea rege al Regatului de Sud, dacă o numărăm şi pe Atalia. El a ajuns rege la vârsta de 25 de ani şi a domnit 29 de ani la Ierusalim. În timpul domniei sale, Sanhrib, regele Asiriei, a cucerit Regatul de Nord şi a dus cele zece seminţii în robie. Biblia îl prezintă pe Ezechia ca pe un împărat bun.
I. SPIRITUALITATEA LUI EZECHIA
1. Neprihănit - ,,Dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, nu a fost niciunul ca el" (2 Împ. 18:5).
2. Credincios - ,,El şi-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel."
3. Preocupat să se apropie de Dumnezeu - ,,El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El" (2 Împ. 18:6a).
4. Preocupat de voia lui Dumnezeu - ,,A păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul" (2 Împ. 18:6b).
5. Preocupat de istoria poporului său - ,,El a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, David" (2 Împ. 18:3). ,,Iată încă câteva din pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia" (Prov. 25:1-2).
II. SLUJIREA LUI EZECHIA
       A redeschis şi restaurat Templul, slujbele, sărbătorile şi închinarea - ,,...scoateţi afară din sfântul locaş ce este necurat" (2 Cron. 29:5). ,,Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători, căci voi aţi fost aleşi de Domnul, ca să staţi în slujbă înaintea Lui" (2 Cron. 29:11). ,,Ezechia a trimis soli în tot Israelul şi Iuda, a scris scrisori lui Efraim şi Manase, ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim, să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului..." A avut un proiect pentru strângerea relaţiilor între cele două regate. De la inaugurarea Templului nu mai fusese o asemenea sărbătoare plină de bucurie. Când oamenii din Israel s-au întors acasă, au dus duhul trezirii şi reformei - ,,...toţi cei din Israel care erau de faţă au plecat în cetăţile lui Iuda şi au sfărâmat stâlpii idoleşti, au tăiat Astarteele şi au surpat de tot înălţimile şi altarele."
III. ÎMBOLNĂVIREA ŞI ÎNSĂNĂTOŞIREA LUI EZECHIA
      Prorocul Isaia a venit la împărat cu următorul mesaj: ,,Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, că vei muri..." (2 Împ. 20:20). Ezechia s-a rugat Domnului, cerând cu lacrimi vindecarea. Nici nu ieşise bine din casa împăratului şi Dumnezeu i-a vorbit lui Isaia, care s-a întors cu mesajul vindecării. Ezechia a primit promisiunea lui Dumnezeu pentru încă 15 ani de viaţă şi protecţie pentru ţara care era asediată de asirieni.
      Încadrându-se în tiparul specific muritorilor, Ezechia nu putea termina viaţa şi slujirea la nivelul excelenţei, fără să eşueze. După însănătoşirea lui Ezechia, împăratul Babilonului a trimis soli care au adus felicitări şi daruri lui Ezechia. În loc să le povestească despre mila lui Dumnezeu care i-a prelungit viaţa, Ezechia le-a arătat toate bogăţiile lui. Isaia a venit cu mesajul de mustrare din partea lui Dumnezeu şi Ezechia s-a pocăit şi s-a smerit.
      Viaţa acestui om ne asigură de faptul că este posibil să fii credincios lui Dumnezeu şi folositor oamenilor din jur. Un alt lucru pe care-l învăţăm din exemplul vieţii sale este faptul că uneori oamenii greşesc, însă greşeala nu trebuie să fie un stil de viaţă, ci doar un accident, din care omul învaţă.