Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

August 2012

 
 

pagina păstorului

August 2012

 
5 august

    

Copiii sunt un mare tezaur pentru familie şi investiţia părinţilor făcută în creşterea şi educaţia lor are consecinţe eterne. Pentru că părinţii sunt adulţi şi au experienţa vieţii, încearcă să-şi protejeze co­piii de influenţa distructivă a anumitor persoane, grupuri, lucruri sau experineţe care le-ar putea afecta negativ viaţa. De cele mai multe ori, însă, părinţii minimalizează riscurile la care copiii sunt expuşi în propria familie, în biserică, în şcoală, în societate, în relaţiile cu prietenii, colegii sau vecinii. Este ciudat să ne gândim la faptul că, în timp ce-i ferim pe copii de relele din-afara familiei, bisericii, şcolii... răul poate fi chiar în acele locuri pe care noi le numim sigure. De fapt, de ce anume ar trebuie să-i ferim pe copii? Să-i ferim de:

I. MATERIALISMUL DIN FAMILIE

Dincolo de faptul că fiecare familie are nevoie de bucata de pâine, sunt oameni care încearcă să primească valoare prin achiziţionarea lucrurilor materiale. În felul acesta, ei dezvoltă o atitu­dine de superioritate faţă de oamenii din jurul lor, lucru care le hrăneşte orgoliul. Atunci când oamenii accentuează materialismul, pierd din ve­dere construirea unui caracter hristic. Dacă un copil creşte într-o astfel de atmosferă, există riscul idolatrizării lucrurilor materiale.

II. CONSERVATORISMUL SAU LIBERALISMUL DIN BISERICĂ

Este adevărat faptul că oamenii credincioşi evită modelul lumii, conservatorismul putând conduce la mândria spirituală de a fi diferit, la formalism sau legalism. Dimpotrivă, liberalismul este manifestarea firii în Biserică. Când un copil are astfel de modele, poate aluneca în mândria neprihănirii, dată de perspectiva conservatoare, sau poate să trăiască o libertate vinovată, bucuros că este în adunarea sfinţilor.

III. ATEISMUL DIN ŞCOALĂ

Astăzi, în mod greşit, evoluţionismul este perceput ca ştiinţă, timp în care creaţionismul este perceput ca religie. Este universal acceptat faptul că ştiinţa are argumente logice, fiind promovată de oamenii de ştiinţă şi în ea se poate avea încredere deplină. Pe de cealaltă parte, se ştie că religia nu se bazează pe dovezi şi argumente, ci pe credinţă. Puţini dintre noi, însă, ne facem timp să ne gândim că există mai multe argumente logice în favoarea creaţionismului, decât în favoarea evoluţionismului. De asemenea, e nevoie de mai multă credinţă să accepţi evoluţionismul, decât să accepţi creaţionismul.

IV. PĂGÂNISMUL DIN SOCIETATE

Societatea aceasta numită creştină a ajuns la concluzia că Dumnezeu nu există, că Bibia nu este adevărată, că religia este o cârjă pentru ignoranţi, săraci, bolnavi şi bătrâni. Societatea aceasta a redefinit familia, căsătorind bărbaţi cu bărbaţi şi femei cu femei. Societatea creştină contemporană, care nu este formată din oameni născuţi din nou, este de-a dreptul păgână.

V. EROTISMUL DIN RELAŢII

Toată industria cinematografiei moderne promovează sexuali­tatea explicită, infidelitatea ca stil de viaţă şi libertatea intimităţii. Ar fi bine, în timp ce ne ferim copiii de relele lumii, să acceptăm faptul că în propria familie, în propria biserică, în propria şcoală sunt rele mai mici care-i pot despărţi pentru totdeauna de Dumnezeu.


12 august

    

     Toate civilizaţiile din istoria omenirii au recunoscut faptul că familia este centrul vieţii umane. În ciuda acestei constatări, generaţia cotidiană este implicată într-un intens proces de redefinire a conceptului de familie. Com­plexul de factori sociali, religioşi, politici, economici şi revoluţia industrială au produs diverse modele de familie de-a lungul istoriei umane.

I. MODELUL TRADIŢIONAL

     Este familia extinsă, unde în aceeaşi locuinţă stau părinţii, copiii şi bunicii. În această familie relaţiile sunt foarte puternice, dar uneori şi tensiunile sunt puternice, din cauza numărului mare de membri componenţi. Acest tip de familie conservator oferă siguranţă şi stabilitate partenerilor, tradiţiile şi obiceiurile fiind uniforme şi puternic conservate. În general, autoritatea implică raporturi de inegalitate şi rolurile sunt distribuite ierarhic, părinţii având autoritate asupra copiilor, vârstnicii asupra tinerilor... Acest model de familie are următoarele caracteristici:

1. Loialitatea faţă de familie este mai presus de interesul personal.

2. Soţia este subordonată soţului.

3. Copiii de ambele genuri au roluri foarte precise şi prestabilite.

4. Sunt încurajate valori precum autoritatea, supunerea şi conformismul.

5. Îngrijirea copiilor şi a vârsticilor se face în familie.

II. MODELUL MODERN

     Revoluţia industrială, cu toate efectele ei, a condus la înlocuirea familiei tradiţionale cu familia modernă. În acest tip de familie locuiesc doar soţii şi copiii, membrii componenţi au multă autonomie şi independenţă, însă relaţiile sunt slabe şi nesigure. Acest model de familie nu este conser­vator, nu are liantul unităţii realizat de obiceiuri şi tradiţii şi atunci când afectivitatea dispare, relaţia cuplului intră în declin. Acest tip de familie are următoarele caracteristici:

1. Societatea modernă fiind flexibilă, predispune cuplul la instabilitate.

2. Individualismul este mai presus de loialitatea faţă de familie. Aşa se explică creşterea alarmantă a numărului de divorţuri şi toleranţa îngrijorătoare faţă de acest fenomen.

3. Femeia capătă independenţă economică.

4. Copiii au control asupra propriului destin.

5. Sunt încurajate valori precum egalitatea, flexibilitatea, comunicarea, reciprocitatea autorităţii şi puterii.

6. Îngrijirea copiilor şi vârstnicilor este făcută de instituţiile statului.

III. MODELUL BIBLIC

      Fariseii care pendulau între cele două modele L-au întrebat pe Isus care este modelul ideal. Răspunsul Mântuitorului a fost simplu, direct şi inconfundabil: ,,La început nu a fost aşa." Dar cum a fost la început?

1. La început familia a fost monogamă.

2. La început familia a fost sfântă.

3. La început familia a fost autonomă.

4. La început familia a fost harnică.

5. La început familia a fost unită.

6. La început familia a fost înfrânată.

7. La început familia a fost înţeleaptă.

8. La început familia a fost principială.

     Fiecare familie va fi aşa cum îi este modelul. Lumea cu firea şi păcatul sau Dumnezeu cu spiritualitatea şi sfinţenia sunt alternativele familiei. Calitatea vieţii de familie este termometrul spiritual şi moral al unui om.

19 august

Când un om vrea să se apropie de Dumnezeu, plăteşte preţul trecând dincolo de obişnuitul vieţii şi experimentează prezenţa divină. Când Dumnezeu vede un om încercând să se apropie de El, implică îngeri şi oameni ca să-l ajute şi să-l binecuvânteze. Aşa s-a întâmplat cu famenul, ministrul de finanţe din Etiopia. El este omul cu nevoile împlinite de Dumnezeu.
I. NEVOIA DE ÎNCHINARE
Această nevoie l-a motivat să meargă la Templu, la Casa lui Dumnezeu. Famenul a ştiut că pe Dumnezeu, ca pe oricine altcineva, Îl găseşti acasă. Famenul, fiind ministru de finanţe în Etiopia, a fost un om foarte ocupat. Distanţa până la Casa lui Dumnezeu era lungă şi riscurile pe care le implica o astfel de călătorie erau foarte mari. Toate acestea au fost depăşite cu bucurie de nevoia lui de închinare în Casa lui Dumnezeu. Sunt oameni care care au impresia că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar sunt indiferenţi faţă de Casa Lui, de aceea nevoia lor de închinare nu va fi împlinită. David spunea: ,,Mă bucur când mi se zice: `Haidem la Casa Domnului" (Psalm 122:1).
II. NEVOIA DE CUNOAŞTERE
Această nevoie l-a motivat să meargă la Biblie, la Cartea lui Dumnezeu. Famenul a ştiut că pe Dumnezeu Îl poţi cunoaşte atunci când Îi cunoşti Cuvântul. El a ştiut că Dumnezeu Se ţine de cuvântul spus, de aceea a vrut să ştie ce a spus Dumnezeu. Psalmistul spunea: ,,Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta" (Psalm 119:11). Sunt oameni care au impresia că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar urăsc Cuvântul Său, de aceea nevoia lor de cunoaştere nu va fi împlinită niciodată. Asemenea famenului, niciun om nu are o altă posbilitate de a cunoaşte despre Dumnezeu, cu excepţia Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul afirmă priorităţile lui, spunând: ,,Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parcă aş avea toate comorile" (Psalm 119:14).
III. NEVOIA DE CĂLĂUZIRE
Această nevoie l-a motivat să-l accepte pe Filip, pe omul lui Dumnezeu. Famenul a crezut că omul lui Dumnezeu va vorbi despre Dumnezeu, din Cuvântul Lui. Cu siguranţă Filip a avut multe experienţe cu Dumnezeu, a făcut multe misiuni, a experimentat multe părtăşii, a avut multe vise, dar când Dumnezeu l-a trimis să predice, a predicat din Cuvânt. ,,Atunci Filip a luat Cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus" (Fapte 8:35). Sunt oameni care au impresia că Îl iubesc pe Dumnezeu, dar urăsc oamenii lui Dumnezeu, de aceea nevoia lor de călăuzire nu va fi împlinită niciodată. Părtăşia cu oamenii lui Dumnezeu inspiră, motivează, corectează, binecuvântează pentru că ,,acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor" (Matei 18:20).
Viaţa spirituală conduce şi parfumează viaţa umană, dându-i sens, direcţie şi culoare. Cele mai adânci nevoi ale vieţii spirituale sunt nevoia de închinare în Casa lui Dumnezeu, nevoia de cunoaştere din Cuvântul lui Dumnezeu şi nevoia de călăuzire prin oamenii lui Dumnezeu.

26 august

Privind la modul în care Petru abordează subiectul vieţii de familie, înţelegem faptul că nu există familie perfectă, dar există familie perfectibilă. Familia de care vorbeşte apostolul este fericită, în ciuda problemelor care pot apărea în cuplu, pentru că excelează prin valoarea spirituală şi morală a partenerilor. În situaţia în care într-o familie soţul este imatur, firesc sau neconvertit, soluţia este supunerea soţiei. În situaţia în care într-o altă familie soţia este slabă, soluţia este înţelepciunea soţului.

I. SOLUŢIA SUPUNERII SOŢIEI

Este cunoscută şi confirmată de istorie pasiunea femeilor după frumuseţe. Frumuseţea nu este greşită, însă nu trebuie să devină elemen­tul dominant în viaţa unei femei.

Supunerea unui soţii îi va da capacitatea să facă diferenţa din­tre frumuseţea exterioară şi cea interioară, subordonând frumuseţea exterioară celei interioare. Caracterul este mai important decât cosme-ticele. Petru nu interzice cosmeticele, ci doar prioritatea acestora. El spune: ,,Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu" (1 Petru 3:3-4). De fapt, Petru spune: ,,Accentul să nu cadă pe exterior, ci pe interior, accentul să nu cadă pe cosmetice, ci pe caracter."

Pentru o soţie creştină, soluţia fericirii este să accentueze carac­terul, nu cosmeticele. Atunci, soţul va fi cucerit de caracterul ei.

II. SOLUŢIA ÎNŢELEPCIUNII SOŢULUI

Este cunoscută şi confirmată de istorie pasiunea bărbaţilor după putere. Puterea nu este greşită, însă nu trebuie să devină elementul dominant în viaţa unui bărbat.

Înţelepciunea unui soţ îi va da capacitatea să nu profite de auto­ritatea poziţiei sale de cap de familie şi nici de inferioritatea forţei fizice a soţiei. Dragostea este mai importantă decât dominarea. Petru spune: ,,Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre" (1 Petru 3:7). Soţul nu trebuie să fie dominant, profitând de inferioritatea forţei fizice a soţiei. Dacă totuşi îşi va permite acest comportament devi­ant, Stăpânul îl va amenda prin faptul că nu-i va mai asculta rugăciunile. Un soţ iubitor îşi va cinsti cu dragoste soţia, dându-i atenţie şi valoare.

Petru avansează în acest context una dintre reguile spirituale ale relaţiilor: ,,Nu poţi fi spiritual cu Dumnezeu, fără să fii moral cu soţia." Aceasta înseamnă că atunci când soţul strică relaţia cu soţia, în mod implicit strică relaţia cu Dumnezeu.

Pentru un soţ creştin, soluţia fericirii este să accentueze dra­gostea, nu dominarea. Soluţiile fericirii în familie sunt supunerea soţiei şi dragostea soţului.