Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Iunie 2012

 
 

pagina păstorului

Iunie 2012

 
3 iunie

    

Predica lui Petru de la Cincizecime are caracter doctrinar, peda­gogic şi omiletic. Experienţa botezului cu Duhul Sfânt de care Petru a avut parte, alături de ceilalţi apostoli, a făcut diferenţa dintre Petru care s-a ascuns înainte de Cincizecime şi Petru care rosteşte prima predică publică după Cincizecime. Experienţa Cincizecimii schimbă caractere, perspective, valori şi priorităţi, schimbă vieţi şi schimbă destine.

Ce anume învăţăm din predică apostolului rostită la Cincizecime?

I. CARACTERISTICILE PREDICII LUI PETRU

1. Predica lui Petru este confruntativă: ,,...voi L-aţi răstignit... voi L-aţi omorât" (Faptele Ap. 2-23).

2. Predica lui Petru este explicativă: ,,Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret... dat în mâinile voastre... voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fără de lege. Dar Dumnezeu L-a înviat..." (Faptele Ap. 2:22a-24)

3. Predica lui Petru este aplicativă: ,,Fraţilor, ce să facem? Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor, apoi veţi primi darul Sfântului Duh" (Fapte 2:37b-38).

II. SCOPUL PREDICII LUI PETRU

1. Proclamă autenticitatea botezului cu Duhul Sfânt: ,,Oamenii aceştia nu sunt beţi cum vă închipuiţi voi... Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: În zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu..." (Faptele Ap. 2:15-17).

2. Prezintă explicaţia profeţiilor din VT: ,,Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel" (Faptele Ap. 2:16). Petru explică VT cu NT, confirmând în felul acesta principiile de bază ale revelaţiei - unitatea şi continuitatea.

3. Preamăreşte divinitatea Mântuitorului: ,,Să ştie bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi" (Faptele Ap. 2:36).

III. EFECTELE PREDICII LUI PETRU

1. Pocăinţa ascultătorilor: ,,Pocăiţi-vă, le-a zis Petru" (Fapte 2:38a).

2. Botezul în apă al ascultătorilor: ,,...fiecare din voi să fie botezat..." (Faptele Ap. 2.38b).

3. Botezul cu Duhul Sfânt al ascultătorilor: ,,...şi apoi veţi primi darul Sfântului Duh" (Faptele Ap. 2:38c).

4. Integrarea în biserica locală: ,,Cei ce au primit propovăduirea au fost botezaţi, şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete" (Faptele Ap. 2:41).

Predica lui Petru rostită la Cincizecime înalţă pe Domnul, onorează Evanghelia, confirmă experienţa botezului cu Duhul Sfânt, aminteşte obligativitatea botezului în apă şi a calităţii de membru în Biserica lui Dumnezeu.

Experienţa Cincizecimii îndumnezeieşte, iar predica lui Petru aminteşte acest adevăr dumnezeiesc.



 

10 iunie

  

     Cele mai multe lucruri din viaţa noastră se pot face bine sau rău. Convertirea şi umblarea cu Dumnezeu pot fi făcute ,,de calitate" sau de mântuială. Deşi oamenii se nasc cu şanse aproximativ egale, ei au dreptul să aleagă între a face lucrurile bine sau rău. Privind la viaţa şi activitatea lui Avraam şi a nepotului său, Lot, observăm două moduri de a fi pocăit, două moduri de a te raporta la Dumnezeu:

I. DIFERENŢA ÎNCHINĂRII (Gen. 13:3-5)

     Oriunde Avraam îşi muta cortul, construia lângă cort un altar, unde se închina lui Dumnezeu. Pentru Avraam, cortul reprezenta in­teresul pentru familie, timp în care altarul reprezenta interesul pentru Dumnezeu. Filosofia de viaţă a lui Avraam a fost ,,o casă, un altar".

     Lot are casă şi nu oriunde - el are casă la oraş. Sodoma este un oraş comercial, cu perspectivă de afaceri. Lot îşi face casă, dar fără altar. El nu este preocupat de închinare, ci de posesiuni. Filosofia de viaţă a lui Lot a fost ,,o casă, o afacere".

     Doi oameni, două moduri de închinare, două feluri de viaţă.

II. DIFERENŢA AUTORITĂŢII ÎN FAMILIE (Gen. 18:19; 19:14,32-35)

     Avraam este apreciat de Dumnezeu ca un părinte/bunic care are autoritate să poruncească copiilor/nepoţilor lui să fie credincioşi lui Dumnezeu.

     Lot îşi ruinează familia, neavând autoritatea să o conducă spre Dumnezeu. Ginerii lui nu-i respectă cuvântul, iar el are o relaţie incestuoasă cu propriile fiice. Câtă diferenţă între influenţa şi exemplul acestor doi bărbaţi pentru urmaşii lor...  

     Doi oameni, două moduri de închinare, două feluri de viaţă.

III. DIFERENŢA PRIETENIEI (Iacov 2:23; Gen. 19:7)

     Relaţia spirituală dintre Avraam şi Dumnezeu a fost aşa de profundă, încât apostolul afirmă că Avraam a fost ,,prietenul lui Dumne­zeu". Cu un prieten comunici, petreci timp, ai anumite lucruri în comun.

     Lot este prieten cu sodomiţii, este vecinul şi colegul lor de afa-ceri. Asemenea lui Lot, sodomiţii nu construiau altare, nu se închinau şi nu îşi învăţau copiii să fie credincioşi lui Dumnezeu.

     Doi oameni, două moduri de închinare, două feluri de viaţă.

IV. DIFERENŢA STĂRII SUFLETEŞTI (Evrei 11:8-10; 2 Petru 2:6-8)

     Avraam trece drept un om împlinit şi liniştit, ascultând de Dumne­zeu şi bucurându-se în credinţa lui. Prietenia cu Dumnezeu, înţelegerea şi armonia din familie îi dau linişte, siguranţă şi satisfacţie.

     Lot trece drept un om frustrat şi neîmplinit, un om care ,,îşi chinuia sufletul în fiecare zi". Anturajul Sodomei, compania sodomiţilor, influenţa sodomiei au ruinat spiritualitatea, familia şi onoarea lui Lot.

     Doi oameni, două moduri de închinare, două feluri de viaţă... Şi Avraam şi Lot au fost pocăiţi, numai că între pocăinţa lor a fost o uriaşă diferenţă şi Dumnezeu a văzut această diferenţă în fiecare zi.

  

17 iunie


Familia este locul unde copiii trebuie să fie educaţi, însă educaţia părinţilor creştini întâlneşte concurenţa influenţei lumii. Când copilul începe să meargă la grădiniţă/şcoală, mediul de hrănire/influenţă al copilului devine foarte nociv. În acest proces al educaţiei, părinţii trebuie să înfrunte materialismul din familie, conservatorismul sau lib­eralismul din biserică, ateismul din şcoală, păgânismul din societate şi senzualitatea din mass-media. Privind la exemplul familiei din Pilda fiului risipitor, observăm concurenţa mediilor de hrănire, calitatea şi motivaţiile acestora.

I. INFLUENŢA FAMILIEI CREŞTINE

1. Viaţa decentă - ,,argaţii tatălui meu au belşug de pâine"

2. Abundenţă materială - ,,dă-mi partea de avere"

3. Milă - ,,i s-a făcut milă de el"

4. Acceptarea în dragoste - ,,a alergat, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat"

5. Împlinirea nevoilor - ,,aduceţi haina, inelul, încălţămintea, tăiaţi viţelul cel îngrăşat, să mâncăm..."

6. Intenţia mântuirii - ,,a fost mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit"

7. Sărbătoare şi bucurie - ,,să ne veselim"

Acest mediu de hrănire este constructiv, armonios şi plin de dra­goste. Copiii sunt educaţi prin învăţătură şi corectaţi prin discipină.

II. INFLUENŢA ANTURAJULUI NEGATIV

1. Izolare de familie - ,,a plecat într-o ţară îndepărtată"

2. Păcat - ,,ducând o viaţă destrăbălată... cu femeile desfrânate"

3. Faliment - ,,şi-a risipit averea"

4. Sărăcie - ,,după ce a cheltuit totul"

5. Criza - ,,a început să ducă lipsă"

6. Înjosire - ,,l-au trimis să-i păzească porcii" (el era evreu)

7. Umilinţă - ,,ar fi dorit să mănânce roşcovele porcilor, dar nu le avea"

Acest mediu de hrănire oferă o lume fără Dumnezeu, fără autori­tate, fără reguli, de fapt, o lume ireală. Copiii sunt manipulaţi şi, pe fondul inocenţei lor, a naivităţii şi a lipsei de experienţă, copiii devin victime ale unui sistem păgân. Acest sistem dă mai multe drepturi copiilor decât părinţilor, descurajând familia de tip patriarhal. Ei prezintă generaţia părinţilor lor şi a oamenilor religioşi drept demodată şi ignorantă. Încearcă să-i influenţeze pe copii prin manipulare spre o viaţă lipsită de valori morale, separându-i de părinţi şi de valorile iudeo-creştine.

Este o teribilă bătălie pentru sufletul copiilor noştri, o bătălie pentru viitorul şi eternitatea lor. Copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu urmează să devină robi, robi pentru totdeauna. Cei 4-6 ani pe care copiii îi petrec în familie înainte să meargă la şcoală sunt singura şansă a părinţilor pentru ca să-şi îndrepte copiii spre cer.


24 iunie


       

Privind elementele care compun existenţa noastră trecătoare, acceptăm faptul că viaţa de familie este cadrul în care se derulează viaţa personală. De când ne naştem până murim, avem un rol în familie - copil, orfan/orfană, soţ/soţie, tată/mamă, bunic/bunică, văduv/văduvă. Din familie nu iese nimeni niciodată la pensie, ci doar schimbă rolurile. Viaţa personală se împleteşte aşa de mult cu viaţa de familie, încât, asemenea principiului vaselor comunicante, ce şi cât este într-o parte este în egală măsură şi în cealaltă. Cum este viaţa unui om aşa va fi şi familia lui. Din cauza acestei realităţi, fericirea sau nefericirea va fi prezentă în ambele dimensiuni. Cele mai mari păcate din viaţa unui om se fac în contextul vieţii de familie: minciuna, furtul, răutatea, necurăţia, infidelitatea, cearta, violenţa, divorţul, ura, crima... Calitatea vieţii de familie este cartea de vizită a unui om, deoarece viaţa de familie reflectă educaţia, instruirea, alegerea, relaţia, caracterul şi abilităţile unei persoane.

Privind viaţa lui Noe, supravieţuitorul potopului, învăţăm faptul că atât din punctul de vedere al Diavolului, cât şi din punctul de vedere al lui Dumnezeu, viaţa unui om se identifică cu familia lui. Datorită acestui raţionament, scopul Diavolului este să distrugă familia, timp în care scopul Creatorului este să restaureze familia.

I. SCOPUL DIAVOLULUI ESTE SĂ DISTRUGĂ FAMILIA.

Motivul pentru care Dumnezeu a adus potopul este prezentat în contextul păcatelor din familie: ,,fii, fiice, căsătorie...". Calitatea vieţii de familie este un indicator de bază pentru viitorul unei societăţi. Generaţia lui Noe nu a putut supravieţui în contextul destrăbălării şi pervertirii vieţii de familie. Diavolul cunoaşte foarte bine acest princi­piu al existenţei, de aceea îşi concentrează forţele împotriva familiei: relaţii intime înainte de căsătorie şi în afara căsătoriei, perversiuni, sodomie, adulter, divorţ, genul neutru, căsătorii de acelaşi gen... Atunci când practicarea acestor păcate a distrus familia şi ele au devenit un fenomen generalizat, ,,s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerului".

II. SCOPUL LUI DUMNEZEU ESTE SĂ RESTAUREZE FAMILIA.

Dacă stricăciunea stă la baza blestemului şi a potopului, sfinţenia stă la baza binecuvântării şi a vieţii. Viaţa de sfinţenie a lui lui Noe se împleteşte cu viaţa lui de familie. Dintre toţi oamenii din generaţia lui care mor înghiţiţi de ape, Noe şi familia lui supravieţuieşte. Cum? De ce? Biblia răspunde: ,,Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui. Noe umbla cu Dumnezeu" (Gen. 6:9). În timp ce toţi oamenii au murit înecaţi, Noe şi familia lui au avut parte de viaţă şi fericire.

Noe a investit în relaţia spirituală cu Dumnezeu şi în relaţia cu familia sa. Şi lucrul acesta a meritat pe deplin.