Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Septembrie 2011

 
 

 

pagina păstorului

Septembrie 2011

 

11 septembrie
 

Din ce în ce mai mult, oamenii vorbesc despre vremurile sfârşitului. Nu doar teologii şi predicatorii, ci şi oamenii politici, economiştii, sociologii, oamenii de ştiinţă... Care este, de fapt, adevărul? Câteva dintre evidenţele generaţiei noastre care dovedesc în mod lămurit vremurile sfârşitului sunt:

            1. Restaurarea Statului Israel

            2. Restaurarea Imperiului Roman

            3. Apariţia terorismului internaţional

            În anul 70 d. Hr., naţiunea evreiască a fost ştearsă de pe harta lumii de armatele lui Titus, fiul Împăratului Vespasian. Evreii scăpaţi cu viaţă au fost împrăştiaţi printre naţiunile pământului, urâţi şi omorâţi de toţi. Ca un paradox al istoriei, pe data de 14 mai 1948, ministrul de atunci, David Ben Gurion, a declarat public, la ora 4:00 pm, în faţa Muzeului de artă din Tel Aviv: ,,Este dreptul natural al poporului evreu de a fi stăpân pe propriul destin, ca un stat suveran, la fel ca toate celelalte naţiuni. Prin urmare, noi ne-am adunat aici ca, în virtutea dreptului nostru natural, precum şi în baza Rezoluţiei Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, să proclamăm înfiinţarea statului evreu, care va fi cunoscut sub numele de Statul Israel." Aceleaşi cuvinte le-a citit preşedintele american Truman în Biroul Oval în faţa presei.

            Cu aproximativ 800 de ani înainte, prorcul Isaia profeţea călăuzit de Duhul lui Dumnezeu: ,,Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine  a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un neam aşa, dintr-odată? Abia au apucat-o muncile şi fiica Sionului şi-a născut fiii... Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu ei, toţi cei ce-l iubiţi. Împăraţii se bucură cu el, acum, toţi cei ce l-aţi plâns" (Isaia 66:8-9). Un popor de 7,5 milioane de locuitori este în centrul atenţiei mondiale, în ciuda faptului că a renăscut din cenuşa istoriei, ca un semn evident al sfârşitului vremurilor. Raportul biblic din Geneza prezintă în două capitole facerea lumii, într-un capitol căderea omului, în opt capitole este acoperită perioada de la căderea în păcat până la Avraam şi în treizeci şi opt de capitole înfiinţarea statului evreu. Facerea lumii este prezentată în două capitole, facerea naţiunii evreieşti în treizeci şi opt de capitole! Dumnezeu a încheiat atunci un legământ cu străbunii acestei naţiuni (Gen. 12:1-30).

1. ,,Te voi binecuvânta."

            În ultimii 100 de ani, dintre cele 777 de Premii Nobel, 176 au fost date evreilor.

2. ,,Te voi face un neam mare."

            În Israel sunt aproximativ 7 milioane, în SUA aproximativ 5 milioane şi mulţi alţii împrăştiaţi peste tot şi conducând finanţele lumii.

3. ,,Te voi face o binecuvântare."

            Fără evrei nu am fi avut Biblia, nu am fi avut cele 10 Porunci, nu L-am fi avut pe Hristos, nu am fi avut Creştinismul...

4. ,,Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta."

            Nicio naţiune nu a binecuvântat pe Israel mai mult decât SUA şi nicio altă naţiune nu a fost mai mult binecuvântată de Dumnezeu ca SUA.

            Dumnezeu a condus istoria spre renaşterea acestei ţări, în ciuda faptului că este înconjurată de duşmani musulmani. Israel rămâne un semn al asfinţitului istoriei Planetei Albastre.

 

 

18 septembrie

 

            Din ce în ce mai mult, oamenii vorbesc despre vremurile sfârşitului. Nu doar teologii şi predicatorii, ci şi oamenii politici, economiştii, sociologii, oamenii de ştiinţă... Care este, de fapt, adevărul? Câteva dintre evidenţele generaţiei noastre care dovedesc în mod lămurit vremurile sfârşitului sunt:

            1. Restaurarea Statului Israel

            2. Restaurarea Imperiului Roman

            3. Apariţia terorismului internaţional

                 În al doilea an al domniei sale, Nebucadneţar primeşte un vis al cărui înţeles nu poate fi cunoscut decât de prizonierul evreu, Daniel (Daniel 2:31-33). În acest vis, împăratul a văzut imaginea unui om, a cărui înfăţişare era ciudată:

            1. ,,Capul era de aur" (vers. 32, 37-38) - Imperiul Babilonian. Zeul suprem al Babilonului era Marduk, supranumit ,,zeul de aur".

            2. ,,Pieptul şi mâinile din argint" (vers. 32, 39) - Imperiul Medo-Persan. Medoperşii au cucerit Babilonul în anul 539 î. Hr., domnind aproximativ 200 de ani.

            3. ,,Abdomenul şi coapsele din aramă" (vers. 32, 39) - Imperiul Grec. Sub conducerea lui Filip, urmat de fiul său, Alexandru, grecii au anexat mai multe teritorii decât oricare alt imperiu până la acea vreme.

            4. ,,Picioarele din fier, parte de fier şi parte de lut" (vers. 33, 40-43). Cuvântul ,,fier" este folosit de nouă ori în descrierea Imperiului Roman din Daniel capitolul doi. Acest cuvânt va deveni adjectivul care particularizează Roma: ,,mâna de fier a Romei", ,,Regula de fier a Romei", ,,Pumnul de fier al Romei", ,,Legiunile de fier ale Romei"... Acest imperiu a luat naştere cu cincizeci de ani înainte de întruparea Mântuitorului şi ,,legea de fier a Romei" l-a condamnat la moarte prin crucificare. Daniel a înţeles din vedenie că acest imperiu se va împărţi, lucru care s-a petrecut în anul 539 d.Hr. când Imperiul Roman s-a scindat în două zone de guvernare politică. Partea de răsărit s-a prăbuşit în anul 476, în timp ce partea de răsărit s-a prăbuşit în anul 1453. Daniel vede din profeţie că, odată cu scurgerea timpului, imperiul se va scinda în zece părţi. Restaurarea acestui imperiu a început în anul 1930, când omul politic francez Aristide Briand a inclus 26 de naţiuni în organismul politic numit Statele Unite ale Europei, care mai apoi a primit numele de Uniunea Europeană. În anul 1948 a existat prima acţiune la Bruxel, cu doar trei ţări - Olanda, Luxemburg şi Belgia. În 1952, s-au alipit Germania, Franţa şi Italia. În 1972, Anglia, Irlanda şi Danemarca au aderat la Uniunea Europeană şi procesul de globalizare a continuat. Oamenii politici preconizează că în anul 2025, Uniunea Europeană va număra 44 de ţări, însă este surprinzător faptul că printre ele vor fi şi Algeria, Egiptul, Iordania, Marocul, Tunisia, Siria - adică ţările din fostul Imperiu Roman.

            Cu mulţi ani după visul lui Nebucadneţar, cu 14 ani înainte de căderea Imperiul Babilonian, Daniel primeşte o viziune de la Dumnezeu, care întregeşte tabloul viitorului. În largul mării s-a stârnit o furtună puternică şi ,,patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta" (Dan. 7:3). De data aceasta, cele patru imperii sunt prezentate ca patru fiare sălbatice şi feroce, în timp ce în visul împăratului au fost prezentate ca patru părţi dintr-un corp uman. Privind la centralizarea Europei, vedem cum sub ochii noştri ia naştere din cenuşa istoriei fostul Imperiu Roman, ca un semn vizibil al revenirii Mântuitorului. Zilele acestea, în Ungaria, 300 de mişcări şi asociaţii religioase vor să fie scoase în afara legii, printre care penticostalii şi adventiştii. Fiecare eveniment politic, social, economic împlineşte profeţia Cărţii, întregind tabloul sumbru al sfârşitului. Apostolul Domnului spunea în scrisoare: ,,Fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebuie să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu..." (2 Petru 3:12-13).  

25 septembrie

            Visul fiecărui muritor este să fie fericit, însă conceptul de fericire este atât de subiectiv, divers şi complex, încât este greu de definit. Uneori, ceea ce înseamnă fericire pentru cineva este plictiseală şi nefericire pentru altcineva. Uitându-ne cu atenţie în viaţa oamenilor, vom observa greşeala de a crede că fericirea depinde de abundenţa lucrurilor materiale sau a dreptului de a face tot ce-i place. Totuşi, întâlnim oameni bogaţi sau cu un mod de viaţă libertin, care aleg să se sinucidă. Privind la această complexitate de realităţi din cotidian, ne întrebăm ce şanse are omul obişnuit să fie fericit? Ce şanse are să aibă inima plină de pace, linişte sufletească, siguranţă şi bucurie? RELAŢIA, relaţia cu Dumnezeu şi relaţia cu familia. 

            Atunci când viaţa este zguduită de cutremurele crizelor, de furtunile trădărilor, de vânturile necazurilor, siguranţa şi echilibrul depind de relaţia cu Dumnezeu şi de relaţia cu familia. Aceste două tipuri de relaţii le întâlnim în Eden, în răsăritul existenţei umane. Adam se întâlnea cu Dumnezeu în răcoarea dimineţii, apoi a apărut Eva în peisajul existenţei sale. El a ştiut că după relaţia spirituală cu Dumnezeu, Eva era mai importantă pentru el decât toată creaţia la un loc. De-atunci şi până la gongul final, fericirea omului depinde de calitatea relaţiei spirituale cu Dumnezeu şi de calitatea relaţiei de familie. Eu nu mă refer la o relaţie de concubinaj spiritual sau familial, nici la o aventură spirituală sau familială, ci la o relaţie cu Dumnezeu şi cu soţul/soţia, asumată în mod personal, conştient şi voluntar prin legământ - legământul cu Dumnezeu prin botezul în apă, ca urmare a credinţei şi pocăinţei şi, de asemenea, legământul cu familia prin cununie civilă şi religioasă, ca urmare a iubirii sincere. De obicei, calitatea legământului de familie reflectă calitatea legământului cu Dumnezeu. Realizarea şi păstrarea acestor două legăminte conduc familia la asumarea unor angajamente, care aduc fericire în viaţa omului. 

1. ANGAJAMENTUL PĂRĂSIRII - ,,va lăsa pe tata şi pe mama”

            În viaţa cu Dumnezeu omul trebuie să părăsească lumea cu toate tentaţiile şi obiceiurile ei păcătoase. În relaţia cu partenerul, fiecare dintre cei doi soţi trebuie să părăsească, prin separare (nu izolare), toate persoanele din trecut, inclusiv părinţii - ,,va lăsa pe tata şi pe mama."

2. ANGAJAMENTUL DEDICĂRII - ,,se va lipi de nevasta sa”

            Omul care a experimentat părăsirea lumii păcătoase nu va avea nicio piedică să se dedice în totalitate relaţiei spirituale cu Dumnezeu. Tot la fel, soţii care au părăsit toate persoanele din trecutul lor vor experimenta o dedicare reciprocă profundă, care va oferi resurse pentru toate dificultăţile căsniciei. Dedicarea faţă de Dumnezeu este condiţionată de părăsirea lumii. Dedicarea faţă de partenerul de căsătorie este condiţionată de părăsirea oricărei relaţii din trecut: ,,va lăsa pe tata şi pe mama”, apoi ,,se va lipi de nevasta sa”.

3. ANGAJAMENTUL UNIRII - ,,şi se vor face un singur trup"

            Unirea cu Hristos în viaţa spirituală este asemenea unirii cu partenerul în viaţa de familie. Această unire este rezultatul părăsirii trecutului şi a lipirii de prezent. Aceasta presupune să iei propria viaţă din mâinile tale şi s-o pui în mâinile lui Dumnezeu; să iei propria viaţă din mâinile altora şi s-o dai partenerului de căsătorie. 

            Fericirea este rezultatul ascultării de Dumnezeu, a umblării în credincioşie faţă de El. Fericirea este doar alături de Dumnezeu şi alături de familie.