Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Februarie 2018

 
 

PAGina pastorului

Februarie 2018

 

4 februarie 

 

Sfințenia este o fenomen greu de explicat pentru că este străin existenței umane. Devine mai ușor de înțeles atunci când sfințenia este stilul de viață al unui om. Analizând experiența vieții ofițerului roman, Corneliu, vom înțelege mai bine cum se dobândește sfințenia, cum se păstrează și cum se manifestă.
I. Deși nu era evreu, Corneliu manifesta foarte mult interes pentru lucrurile spirituale (v. 1):
1. Cucernic, evlavios, pios, smerit - ,,omul acesta era cucernic”
2. Om care Îl venera pe Dumnezeu - ,,temător de Dumnezeu”
3. Familia lui era foarte religioasă - ,,împreună cu toată casa lui”
4. Generos cu oamenii săraci - ,,făcea multe milostenii norodului”
5. Se ruga des lui Dumnezeu - ,,și se ruga totdeauna lui Dumnezeu”
II. Dumnezeu reacționează la căutarea lui Corneliu și îl mântuiește (v. 2-5).
1. Dumnezeu trimite un înger cu un mesaj la Corneliu - ,,Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis ,,Cornelie!”
2. Căpitanul Corneliu s-a îngrozit la vizita îngerului: ,,Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: ,,Ce este, Doamne?”
3. Îngerul îi trasmite mesajul lui Dumnezeu de apreciere pentru religiozitatea și moralitatea lui: ,,Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu și El Și-a adus aminte de ele.”
4. Îngerul îi poruncește să-l cheme pe apostolul Petru care îi va spune ce trebuie să facă în continuare: ,,Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. El găzduiește la un om numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare; acesta îți va spune ce trebuie să faci”.
Din spusele îngerului înțelegem câteva lucruri despre Dumnezeu:
a) Dumnezeu reacționează la moralitatea oamenilor și o apreciază.
b) Moralitatea oamenilor nu este suficientă pentru ca ei să fie mântuiți.
c) Dumnezeu îl trimite la un slujitor care-i va spune ce trebuie să facă.
III. Dumnezeu îl pregătește pe Petru să-l poată ajuta pe Corneliu și familia să se sfințească (9-23).
1. Ca orice evreu care nu se amesteca cu neevreii, a fost nevoie de vizita unui înger care să-l convingă că este voia lui Dumnezeu să meargă în casa căpitanului Corneliu din Cezareea.
2. Petru află de la trimișii lui Corneliu că trebuie să meargă în Cezareea și să-i spună căpitanului cum poate fi mântuit: ,,Cuvintele prin care vei fi mântuit tu și casa ta.” Când Petru a intrat în casă, Corneliu a vrut să i se închine, aplecându-se în fața lui, dar Petru l-a oprit, spunându-i: ,,Ridică-te, eu sunt doar un om.”
Care este mesajul predicii lui Petru?
a) Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și îi primește pe cei care se tem de El și trăiesc în puritate (v. 35).
b) Isus S-a întrupat pentru mântuirea oamenilor, dar ei L-au omorât prin cruci- ficare. Însă Dumnezeu L-a înviat din morți (v. 37-41).
c) Oricine crede în Isus, primește în dar iertarea păcatelor în numele Lui (v. 43).
d) În timpul predicii, Duhul Sfânt a coborât în inima ascultătorilor (44-46).
e) În urma credinței, toți au fost botezați în apă.
În timp ce mulți evrei refuză credința, familia lui Corneliu primește mântuirea. Sfințenia este cerința lui Dumnezeu, este dovada că aparținem Împărăției Sale.

 

     11 februarie

 

Maniera în care omul își câștigă, administrează și cheltuie banii arată care sunt adevăratele sale valorile și priorități. Care sunt principiile lui Dumnezeu în legătură cu banii?
    1. Modul în care ne administrăm banii ne influențează relația spirituală cu Dumnezeu (Luca 16:11). În acest verset Mântuitorul pune semnul de egalitate între administrarea banilor și calitatea vieții spirituale. Cunoașterea și respectarea principiilor divine în legătură cu banii adâncește relația spirituală a omului credincios cu Dumnezeu. Dovada supremei ascultări față de Dumnezeu devine evidentă atunci când omul îi dă Creatorului controlul deplin asupra finanțelor lui.
    2. Posesiunile materiale se află în competiție cu Dumnezeu (Matei 6:24). Posesiunile materiale se constituie în elementul care concurează cel mai mult cu domnia lui Cristos în viețile noastre. Mercenarii care erau plătiți să lupte în locul creștinilor în timpul cruciadelor din secolul al XII-lea trebuiau să accepte botezul în apă înainte de înscrierea în armată. Când erau botezați țineau sabia deasupra apei ca un semn că pot folosi sabia când și cum vor, pentru că aceasta, nefiind botezată, nu era așezată sub domnia lui Cristos. Asemenea mercenarilor, mulți creștini au ținut portofelul deasupra apei când s-au botezat, spunându-I lui Dumnezeu: ,,Doamne, Tu stapânești întreaga mea viață, cu excepția banilor mei. Acest domeniu nu va fi așezat sub domnia Ta și eu voi avea libertatea să hotărăsc în legătură cu banii mei.”
    3. O mare parte din viața noastră are ca punct central banii (Matei 6:21). Cea mai mare parte din viața unui om este investită în câștigarea, administrarea, păstrarea și cheltuirea banilor. Banii reprezintă simbolul lumii materiale, împlinirea tuturor nevoilor pământești, simbolul fericirii, bogăției și puterii pe pământ. Banii ocupă locul numărul unu în viața omului, pentru că banii înseamnă casă, mașină, îmbrăcăminte, mâncare și băutură, vacanță, distracții, dorințe împlinite, lipsa grijurilor pentru ziua de mâine, influență între oameni, uși deschise în orice împrejurare...
În Biblie găsim aproximativ cinci sute de referiri la rugăciune, mai puțin de cinci sute de referiri la credință, însă găsim 2350 de versete despre bani și posesiuni materiale. Aceasta înseamnă că despre bani se vorbește în Biblie mai mult decât despre orice altceva. Adevărul că banii sunt foarte importanți în viața omului se vede și din faptul că Mântuitorul Isus a vorbit despre bani în șaisprezece dintre cele treizeci și opt de pilde ale Sale. Biblia afirmă clar că Dumnezeu este singurul proprietar al tuturor lucrurilor: ,,Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea și cei ce o locuiesc” (Psalm 24:1). Adevărații credincioși Îi vor încredința Domnului dreptul de a stăpâni peste banii și posesiunile lor, păstrând asupra lor doar dreptul de a administra după voia și interesele Stăpânului ceresc.
Atunci când Avraam a demonstrat că renunță la ce avea mai drag, la Isaac, Dumnezeu i-a oferit un berbec ca înlocuitor. Tot așa, atunci când recunoaștem dreptul de proprietate al lui Dumnezeu, toate deciziile legate de câștigarea și cheltuirea banilor devin hotărâri spirituale și exprimă supunea noastră față de Domnia lui Isus Cristos.

  18 februarie

 

Consacrarea, pasiunea, sacrificiul și dragostea de oameni au fost întotdeauna caracteristicile slujitorilor lui Dumnezeu. Verbul ,,a alerga” folosit în NT descrie consacrarea plină de pasiune a oamenilor lui Dumnezeu și slujirea lor îmbibată de sacrificiu. Alături de alți scriitori ai NT, Pavel folosește acest termen de cel puțin 11 ori cu scopul de a descrie stilul său de viață și slujirea sa închinate lui Dumnezeu. Termenul se referă la o dedicare fără limită, la un mers accelerat înspre cer, la împlinirea urgentă a intereselor Împărăției cerurilor. În scrisoarea pe care Pavel i-o scrie lui Timotei, mai tânărului său colaborator (2:3-6), apostolul folosește trei metafore pentru a descrie alergarea creștinului născut din nou: un militar, un sportiv și un agricultor.
1. Scopul major al unui militar roman impunea disciplina riguroasă și ascultare fără nicio întrebare față de cel „ce l-a înscris la oaste”.
2. Un sportiv trebuie să aibă calitățile puternice ale disciplinei, controlului de sine, răbdării și o remarcabilă tenacitate.
3. Agricultorul sugerează munca, hărnicia și speranța în contrast cu muncitorii inactivi și leneși.
În toate aceste trei exemple este remarcată perseverența:
1. Un militar perseverent câștigă aprobarea comandanților săi.
2. Un sportiv perseverent câștigă cursa.
3. Un agricultor perseverent câștigă „rod bogat”.
Cele trei ilustrații au un punct comun: gândul că succesul este obținut prin disciplină, muncă din greu și determinare. Pavel sugerează alergarea cel puțin pentru patru motive:
1. Slava lui Dumnezeu
2. Viața veșnică
3. Mântuirea altora
4. Răsplata veșnică
La ce-i folosește cuiva să fie credincios dacă nu aduce prin alergarea sa slavă lui Dumnezeu, viață veșnică pentru sine, mântuirea celor din jur și răsplată verșnică? Cum se justifică existența unei biserici care nu aduce prin alergarea membrilor ei slavă lui Dumnezeu, viață veșnică pentru membrii ei, mântuirea oamenilor din familiile credincioșilor și din comunitate și răsplată veșnică prin slujire? Revenind la textul din 2 Timotei 2, alături de pasajul din 1 Corinteni 9, Pavel explică faptul că alergarea spirituală este caracterizată de luptă, disciplină și victorie spirituală. Militarul, sportivul și agricultorul trebuie să se lupte, trebuie să se disciplineze și trebuie să învingă. Un creștin născut din nou care aleargă cu pasiune în călătoria spre cer va înțelege că lupta este inevitabilă, disciplina este indispensabilă și victoria este inestimabilă. Fiind la început de an, este momentul potrivit să ne amintim de alergarea care presupune lupta credinței, disciplina caracterului și victoria vieții.
Timpul pe care-l avem la dispoziție să-L slujim pe Dumezneu este scurt, dar îl putem face intens și plin de entuziasm. Să nu lăsăm pe nimeni și nimic să ne oprească și nici să ne încetinească slujirea.

 

 

 25 februarie

      Cele 66 de cărți ale Bibliei conțin o varietate de stiluri și procedee literare, incluzând și pildele/pabolele. Pilda este o povestire fictivă, cu toate că, de obicei, este realistă. Scopul principal al pildelor biblice a fost să exprime un adevăr spiritual superior. Pilda neghinei continuă învăţătura Mântuitorului despre Împărăţia cerurilor. Stăpânul este Dumnezeu, ţarina este lumea, grâul este omul lui Dumnezeu, vrăjmaşul este Diavolul, neghina este omul Diavolului, secerişul este sfârşitul veacurilor, secerătorii sunt îngerii. Dacă în pilda semănătorului aveam o singură categorie de sămânţă şi patru categorii de pământ, în pilda neghinei avem două categorii de sămânţă şi o singură categorie de pământ. În pilda semănătorului Diavolul, duşmanul lui Dumnezeu, compromite trei dintre cele patru categorii de pământ, or în pilda neghinei compromite sămânţa de grâu prin faptul că o amestecă cu cea de neghină. Dumnezeu, în calitate de Stăpân al ţarinei, seamănă ziua, în timp ce vrăjmaşul seamănă noaptea, în ascuns.
      Răul nu a fost creat de Dumnezeu, ci s-a adăugat creaţiei prin acţiunea păcătoasă a Diavolului, care s-a răzvrătit împotriva Creatorului. Adam şi Eva au fost creaţi de Dumnezeu în condiţii de sfinţenie şi aşezaţi în prezenţa Sa în Eden. A venit Diavolul la Eva în formă fizică de şarpe și a semănat în mintea ei sămânţa răzvrătirii faţă de Creator. Pilda neghinei ne învaţă că răul şi binele sunt de la început în lume şi vor rămâne până la sfârşit. Intenţia slujitorilor Stăpânului de a smulge neghina nu a fost acceptată de Stăpân din următoarele motive: grâul şi neghina încă nu sunt coapte şi pot fi uşor confundate; neghina este foarte asemănătoare cu grâul, dar la coacere neghina rămâne cu spicul drept, timp în care grâul se apleacă sub greutatea boabelor din spic. Mai mult de-atât, rădăcinile grâului sunt atât de întrepătrunse cu rădăcinile neghinei, încât smulgând neghina s-ar smulge foarte multe spice de grâu. De asemenea, slujitorii care ar încerca să smulgă neghina prezentă peste tot în lan ar călca în picioare toată recolta. Un alt motiv pentru care Stăpânul nu i-a lăsat pe slujitorii Săi să smulgă neghina este şi faptul că ei, nefiind desăvârşiţi, riscă să fie subiectivi în deosebirea grâului de neghină. Stăpânul a hotărât în înţelepciunea Sa să fie lăsate împreună până la vremea secerişului şi atunci vor veni secerătorii (îngerii lui Dumnezeu) care sunt calificaţi să deosebească grâul de neghină. Ei le vor selecta cu precizie, vor pune grâul în grânarul cerului şi vor arunca neghina în focul iadului.
     Aceasta nu înseamnă că în Biserica lui Dumnezeu trebuie tolerat răul (păcatul) aşa cum se întâmplă în lume. Sunt păcate publice care trebuie pedepsite de oameni şi sunt păcate ascunse care vor fi pedepsite de Dumnezeu. Păcatul nu trebuie tolerat în Biserica lui Dumnezeu, ci mărturisit şi părăsit. Procesul acesta trebuie susţinut cu post, rugăciune şi înfrânare. Nici un păcat public nu trebuie tolerat în Biserică, ci mărturisit şi părăsit. În natura umană însă există slăbiciuni, comportamente greşite, momente de neveghere şi pentru acestea oamenii nu trebuie aruncaţi în focul iadului, ci ridicaţi cu duhul blândeţii: ,,Dacă cineva dintre voi a căzut deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispit şi tu" (Gal. 6:1). Pavel remarcă posibilitatea unor astfel de accidente spirituale. Aceasta nu înseamnă trăire în păcat, ci mărturisirea şi părăsirea păcatului pentru că ,,nimic întinat nu va intra în cer" (Apoc. 21:27). Judecarea faptei dovedite o face biserica, judecarea inimii şi conştiinţei o face Dumnezeu. Biserica trebuie să fie locul unde oamenii se pocăiesc, dar nu trebuie să fie locul unde sunt toleraţi să păcătuiască. Biserica trebuie să fie sfântă!