Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 15
    Aprilie

    Strângere de fonduri

    pentru finalizarea CC

     

    22
    Aprilie

    Tabăra tinerilor

     

    29
    Aprilie

    Absolvire SSCS

    - Biserica Elim

     

  • 06
    Mai

    Propuneri președinte 

     

    20
    Mai

    Vot președinte

    20 mai - 3 iunie 

     

    09
    Iulie

    Misiune în România

     

     

 

Decembrie 2017

 
 

PAGina pastorului

Decembrie 2017

 

3 decembrie

 

Cei mai mulți creștini își pun deseori următoarea întrebare: Ce trebuie să fac după ce sunt mântuit? Răspunsul fiecaruia la această întrebare hotărăște ce fel de creștin va fi restul vieții. O parte dintre oamenii care merg la biserică cred că scopul lui Dumnezeu este să-i scape de iad prin moartea înlocuitoare a lui Isus Cristos, însă aceasta este o înțelegere umanistă a scopului divin. Scopul lui Dumnezeu în răscumpărarea omenirii s-a bazat pe nădejdea că aceștia Îi vor permite să creeze asemănarea cu Cristos în viețile lor. ,,Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine...” (Gal. 2:20). Mulți creștini nu au curajul să-și aducă natura veche (firea pământească) la judecata crucii lui Cristos, motiv pentru care rămân conduși de natura lor păcătoasă, deși s-au botezat și merg regulat la biserică. Cel mai bun exemplu sunt cele două liste scrise de Pavel în Gal. 5:19-23. Prima listă descrisă în versetele 19-21 face referire la faptele firii pământeşti. Aceste fapte îi reprezintă pe oamenii nemântuiți, însă în urma convertirii, și pe măsură ce cresc spiritual, creștinii născuți din nou trebuie să le elimine din viețile lor. A doua listă face referire la faptele Duhului – versetele 22-23. Creşterea spirituală este definită de prezenţa și lucrarea Duhului Sfânt care rodește sfințenia în viața credinciosului. Din nefericire există două modele de a trăi viața creștină:
1) După îndemnurile firii pământești, a naturii vechi și păcătoase (Romani 8:a).
2) După îndemnurile Duhului, a noii naturi în Cristos (Romani 8:5b). Există multe concepții greșite cu privire la creșterea spirituală în Cristos:
1) Maturizarea spirituală vine de la sine.
2) Este doar pentru creștinii care slujesc.
3) Se întâmplă instantaneu în momentul convertirii.
4) Este direct proporțională cu ceea ce știu din Biblie. Mântuitorul spunea: ,,Īi veți cunoaște după roadele lor" (Matei 7:16).
5) Maturitatea este doar o problemă personală. Fiecare creștin născut din nou este parte a Trupului lui Isus Cristos, creștinismul fiind religia unității, a părtășiei, a relaționării spirituale.
6) Maturitatea spirituală se realizează doar prin studiul Bibliei. Adevărul este că maturizarea spirituală este un angajament personal, este un proces continuu și nu are loc peste noapte, dezvoltă caracterul și îl sfințește pe omul credincios.
Ce resurse au creștinii să crească spiritual?
1) Duhul Sfânt a fost trimis să-i ajute.
2) Dumnezeu a dat slujitori Bisericii Sale: ,,Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători pentru desăvârşirea sfinţilor...” (Efes 4:11-15).
3) Trebuie să folosească armura spirituală:

a) Adevărul este ca o cingătoare.

b) Neprihănirea este ca o platoşă.

c) Încălțămintea este ca pasiunea Evangheliei.

d) Credinţa este ca un scut.

e) Mântuirea este ca un coif.

f) Duhul este ca o sabie.
     Dovada că suntem ai Lui este dată de faptul că suntem ca El: ,,Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: ,,Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1:15-16) Speranța că vom fi cu El depinde de asemănarea cu El: ,,Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14).
Trecerea timpului nu ne maturizează spiritual, doar ne îmbătrânește. Maturizarea spirituală este rodul apropierii de Dumnezeu, a rămânerii plin și călăuzit de Duhul Sfânt, a lepădării de sine și a renunțării la lume.

 

     10 decembrie

 

Sfârşitul fiecărui an este încununat de bucuria sărbătorilor de iarnă. În mod tradiţional, aceste sărbători presupun mese încărcate cu mâncăruri alese, petreceri, întâlnirea cu rudele şi prietenii. În mod duhovnicesc, aceste sărbători presupun evaluarea relaţiei spirituale cu Dumnezeu din anul care se încheie şi perspectiva spirituală din anul care urmează. De asemenea, aceste sărbători presupun manifestarea mulţimirii faţă de Dumnezeu pentru viaţă, sănătate, familie şi biserică.
Întruparea Mântuitorului în grajdul hanului de poposire din Betleem s-a petrecut cu două mii de ani în urmă, însă, în mod convenţional, creştinătatea a ales ziua de 25 decembrie ca să aniverseze şi să-L sărbătorească pe Mesia care a venit la noi. Crăciunul înseamnă sărbătoare, bucurie şi speranţă. Cu aproximativ patru mii de ani în urmă a făcut Dumnezeu promisiunea venirii lui Mesia şi acum, într-un oraş modest ca Betleemul, se împlineşte promisiunea divină.
În vremea aceea, un grup de păstori care-şi păzeau turmele a primit vizita miraculoasă a unui înger, motiv pentru care s-au speriat foarte tare. Îngerul i-a liniştit, spunându-le: ,,Nu vă temeţi; căci vă aduc o veste bună, care va fi o bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle" (Luca 2:10-12). Păstorii ascultau uimiţi. Deşi nu erau oameni cu carte, ştiau şi ei că va veni Mesia. Dar acum să vină un înger chiar la ei să-i anunţe despre asta?! În timp ce nu ştiau ce să creadă, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui". Apoi îngerii s-au retras discret, după cum au şi venit. Păstorii, asemenea nouă, au rămas să mediteze la mesajul cerului şi la harul divin care li se arătase.
Fiecare dintre noi ne-am dori să auzim cântarea unor îngeri, însă acest grup de păstori au avut această unică oportunitate. Cântarea îngerilor avea un mesaj ceresc, de care ei aveau nevoie:
1. MESAJUL EXPRIMĂ PROCLAMARE
,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte." Această proclamare explică atmosfera cerului.
2. MESAJUL CONŢINE PROMISIUNE
,,Pace pe pământ." Această promisiune explică perspectiva lui Dumnezeu cu oamenii credincioşi de pe pământ.
3. MESAJUL ADRESEAZĂ PROVOCARE
,,Pace pe pământ... între oamenii plăcuţi Lui." Această provocare explică aşteptarea lui Dumnezeu de la oameni.
Este din nou Crăciunul, unul care nu a mai fost. Dumnezeu a mai adăugat încă un an cu experienţe care au îmbogăţit înţelegerea noastră despre viaţă, despre pământ şi cer. Crezi că a venit timpul să faci ceva diferit cu privire la Dumnezeu şi la propriul suflet? Crezi că a venit vremea să accepţi faptul că această sărbătoare, dincolo de tradiţionalismul ei, este aniversarea lui Isus Hristos care S-a întrupat în formă de copilaş pentru noi, oamenii? Ești conștient de faptul că într-un an din viitor nu vei mai fi în viață la sărbătoarea Crăciunului? Ce crezi că trebuie să faci la acest Crăciun pentru propriul suflet?

 17 decembrie

 

 

Sfințenia lui Dumnezeu se manifestă prin dreptate, bunătatea Sa se manifestă prin dragoste. Atunci când omul a păcătuit aceste două atribute ale Creatorului au fost aparent în conflict. Dumnezeu a rămas drept pedepsind omul cu moartea, însă a rămas și iubitor pedepsind pe propriul Său Fiu în locul omului. Dumnezeu explică acest plan de salvare a omenirii prin profeţi, preoţi, judecători în Vechiul Testament, și prin apostoli în Noul Testament. Rolul profetului era să-L prezinte pe Dumnezeu oamenilor, descoperind voia Sa pentru ei. Rolul preotului era să-i prezinte pe oameni lui Dumnezeu, cerând iertare pentru păcatele acestora. Rolul judecătorului era să împartă dreptatea, să pedepsească pe vinovat şi să reabiliteze pe cel nevinovat. Rolul împăratului era să conducă poporul lui Dumnezeu după legile şi rânduielile divine. Rolul apostolului era să fie trimis cu o misiune specială.
Fiind în preajma Crăciunului şi încercând să înţelegem mai bine motivele pentru care Isus Hristos S-a întrupat pe pământ, devenind ,,Mântuitorul nostru care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea prin Evanghelie" (2 Tim. 1:10), aflăm faptul că El a venit între oameni ca Mare Profet, Mare Preot, Mare Judecător, Mare Împărat şi Mare Apostol. Acestea au fost câteva dintre oficiile pe care le-a avut Mântuitorul întrupat în Betleemul din Iudeea.
I. ISUS MARELE PROFET. ,,Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!" (Deut. 18:15). Această profeţie a fost făcută de Dumnezeu în aprox. 1400 î. Hr. şi a fost împlinită între anii 5 şi 38 d.Hr. După Moise a urmat o succesiune de mari profeţi, precum Isaia, Ieremia şi Ezechiel, însă la sfârşit a venit Hristos - ,,După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile" (Evrei 1.1-2).
II. ISUS MARELE PREOT. ,,Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poate fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului" (Evrei 2:17). A ispăşi înseamnă ,,a răscumpăra prin suferinţă".
III. ISUS MARELE JUDECĂTOR. ,,Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin numele Lui, iertarea păcatelor" (Faptele Ap. 10:42-43).
IV. ISUS MARELE ÎMPĂRAT. ,,A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.” (Ioan 12:12-15)
V. ISUS MARELE APOSTOL. ,,De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu” (Evrei 3:1). Cu aproximativ două mii de ani în urmă, într-un grajd din Betleem Se întrupa în formă de copilaş veşnicul Fiu al lui Dumnezeu, Isus Hristos.
În timp ce lumea avea profeţii ei, preoţii, judecătorii, împăraţii şi apostolii ei, S-a întrupat din eternitate Marele Profet, Marele Preot, Marele Judecător, Marele Judecător, Marele Împărat şi Marele Apostol. El S-a întrupat între noi şi pentru noi ca să ne aducă mântuirea.

 

 24 decembrie

 

Întruparea lui Mesia în formă umană este unul dintre cele mai semnificative evenimente care au avut loc în istoria omenirii.
1. Este semnificativ pentru că arată grija lui Dumnezeu față de sufletele oamenilor. Atunci când Iosif era îngrozit la aflarea veștii că logodnica lui este însărcinată, a venit îngerul și i-a spus: ,,Acest copil care Se va naște în familia ta este Fiul lui Dumnezeu și El va fi Mântuitorul lumii. El este Mesia care va mântui și va aduce Împărăția cerurilor pe pământ.”
2. Este semnificativ pentru că Dumnezeu alege să lucreaze cu tot felul de oameni.
a) Iosif și Maria la vremea aceea erau niște mari anonimi dintr-un mic sat din Galileia. Nimeni nu ar fi îndrăznit să-și imagineze că prin acești doi oameni foarte simpli va intra Fiul lui Dumnezeu în lumea noastră.
b) Dumnezeu lucrează printr-unul dintre cei mai cruzi împărați, Cezar August, care a dispus recensământul pentru adăugarea unei noi taxe. Iosif cu Maria, deși însărcinată, au plecat din Galileia în Iudeea să se înscrie în satul natal. Dumnezeu lucrează prin oameni credincioși și oameni necredincioși. Dumnezeu ne poate folosi și pe noi, anonimi sau celebri.
3. Este semnificativ pentru că Dumnezeu este suveran și conduce istoria. Cu 700 de ani înainte să Se întrupeze Mesia, Mica a profețit că Pruncul Se va naște în Betleemul din Iudeea, însă Maria locuia în Nazaret (Mica 5:2). În drumul lor spre Iudeea, când au ajuns în Betleem, locul profețit cu 700 de ani în urmă, Maria L-a născut pe Mesia.
4. Este semnificativ pentru că o fecioară a născut un copil. Evreii care Îl așteptau pe Mesia au fost șocați când au auzit că Mesia este de fapt copilul unei fecioare necunoscute din Nazaret. După legea lui Dumnezeu din Vechiul Testament, în situația în care o fecioră se culca cu un bărbat, ea trebuia să fie ucisă, fără să mai vorbim de durerea și rușinea familiilor celor doi.
5. Este semnificativ pentru că sărbătoarea Crăciunului accentuează diferențele dintre credincioși și necredincioși. Păstorii au venit noaptea din Câmpiile Betleemului, iar magii au venit de la mii de kilometri să se închine Pruncului. Deși erau doar la câțiva kilometri distanță, în Ierusalim, Irod și teologii vremii au refuzat să vină la Betleem, asemenea oamenilor care s-au cazat în casa de poposire, în grajdul căreia S-a întrupat Mesia.
6. Este semnificativ pentru că îngerii au intervenit deseori în evenimentul Crăciunului. Un înger îi explică lui Iosif ce s-a întâmplat cu logodnica lui. Un înger o informează pe Maria că va deveni ,,născătoare de Dumnezeu”. Un înger îi trimite pe părinți și pe Prunc să plece în Egipt pentru a scăpa de ura regelui Irod. Un înger le explică păstorilor care-și păzeau turmele pe câmpia Betleemului despre venirea lui Mesia și un cor de îngeri cântă principiile Împărăției. Așa a fost primul Crăciun, plin de semnificație!
La primul Crăciun a început realizarea proiectului mântuirii. A început în grajd, în grajdul din Betleem, a fost un moment de răscruce în Ghetsimani, în Ghetsimani lângă Chedron și s-a încheiat la Golgota, la Golgota de la marginea Ierusalimului. Ceea ce este semnificativ este faptul că va continua în glorie, în gloria din cer. Te invit să fii prezent acolo, acolo, nu aici!

  31 decembrie

 

O femeie anonimă și Iuda, ucenicul Domnului, sunt prezentați de Biblie ca fiind asemănători prin natura lor și diferiți prin alegerile lor. Evenimentul în care sunt prezentați surprinde faptul că tot ce au făcut le-a influențat decisiv finalul vieții și eternitatea. Din aceste motive i-am ales
să ne fie exemplu în evaluarea responsabilă pe care o vom face cu toții la finalul acestui an.
Și femeia anonimă și ucenicul Iuda au avut oportunitatea să fie în anturajul Mântuitorul. Ambii au trecut prin împrejurări asemănătoare, dar au ales să acționeze diferit. Amândoi au rămas în istoria Bibliei.
Urmărind stilul lor de viață și consecințele care au urmat, se cade să folosim următoarele întrebări în evaluarea noastră finală la acest sfârșit de an:
I. Ai făcut tot ce au putut cu tot ce ai avut?
1. Femeia anonimă: ,,Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare” (vers. 8).
2. Ucenicul Iuda: ,,Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor” (vers. 10-11).
II. Ai făcut tot ce ai putut în timpul în care s-a putut face?
1. Femeia anonimă: ,,Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine, căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna” (vers. 7, Lc. 16:17-31).
2. Ucenicul Iuda: ,,Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult. Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus şi L-au prins” (vers. 42-44).
III. Ai facut tot ce ai putut în ciuda dificultăților cu care te-ai confruntat?
1. Femeia anonimă: ,,Unora le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de 300 de lei şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea” (v. 4-5).
2. Ucenicul Iuda: ,,Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi... lua el ce se punea în ea” (Ioan 12:4).
IV. Ai avut o motivație interioară corectă pentru acțiunile publice corecte?
1. Femeia anonimă: s-a apropiat de Isus, întrebând: Ce pot să fac pentru Isus?
2. Ucenicul Iuda: s-a apropiat de Isus întrebându-se: Ce pot să câștig de la Isus?
V. Este Mântuitorul pe primul loc în inima ta după cum tu ești pe primul loc în inima Lui?
1. Femeia anonimă: a spus că Isus merită trei sute de dinari, adică banii unui om pe un an de muncă.
2. Ucenicul Iuda: a spus că Isus merită treizeci de arginți, adică banii cu care cumperi un rob din târgul de sclavi (vers. 8-9).
De două mii de ani numele celor doi sunt scrise in Biblie, dar cum? În urma la ceea ce a făcut femeia anonimă s-a umplut casa de miros plăcut; în urma la ceea ce a făcut Iuda s-a golit casa de un ucenic.
Noi al cui model l-am urmat în anul 2017? De două mii de ani oamenii aleg între exemplul femeii anonime și al ucenicului Iuda. Tu pe cine alegi să imiți în noul an?