Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Noiembrie 2017

 
 

PAGina pastorului

Noiembrie 2017

 

5 noiembrie

 

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam (Gen. 12:2-3) și i-a încredințat o misiune care a schimbat lumea, o misiune care a dat naștere poporului lui Dumnezeu, o misiune prin care s-a creat contextul venirii lui Mesia în lume, o misiune prin care am primit revelația divină în forma Bibliei. Astăzi, după aproximativ 4000 de ani de când Dumnezeu a promis aceste lucruri lui Avraam, ele sunt deja realitate.
1. Israelul a ajuns o țară mare (2a). Deși este o țară mică a ajuns în centrul atenției, Ierusalimul fiind cea mai disputată bucată de pământ.Istoria acestui popor pendulează între distrugere și reconstructie:
a) Au fost 430 de ani robi în Egipt, însă Dumnezeu i-a eliberat prin Moise.
b) Cele 10 seminții ale Regatului de Nord au fost împrăștiate în lume de puternica armată asiriană în anii 722 AD
c) În anul 586, cele două seminții din Regatul de Sud au fost prizoniere pentru 70 de ani în Babilon.
d) Țara a fost distrusă, Templul a fost ars și poporul evreu împrăștiat peste tot în lume pentru aproape 19 secole.
e) În anul 1948, prin intermediul Națiunilor Unite, evreii au reușit să refacă statul Israel modern.
f) Majoritatea națiunilor dimprejur au luptat ca să împiedice Israelul să existe: în 1948, 1956, 1967 și apoi în anul 1973. Israelul, o țară mică, a luptat în război cu cinci națiuni în același timp și, totuși, nu numai că a supraviețuit, dar și-a extins teritoriile.
g) În anul 1967, prin război, evreii au recucerit Ierusalimul, capitala istorică, creată cu 3000 de ani înainte de David.
2. Avraam este binecuvântat de Dumnezeu (2b). El a avut două mari calități: credința și ascultarea.
a) La aproximativ 350 de ani de la potop, Dumnezeu a încheiat legământul de părtăşie cu Avraam, făcându-i în mod explicit câteva promisiuni: Dumnezeu va fi pentru Avraam scut și răsplată (Gen. 15:1);
Avraam va avea mulţi descendenţi (Gen. 15:5); Țara Canaanului va fi moştenirea lui (Gen. 15:7).
b) Avraam a crezut promisiunile lui Dumnezeu, le-a împlinit și toate acestea i-au fost socotite ca neprihănire (Gen. 15:6).
c) Pe lângă credință, Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să trăiască în ascultare, condiţie a continuării binecuvântărilor legământului.
d) Dumnezeu i-a încercat credința lui Avraam, cerându-i să-și jertfească fiul, pe Isaac.
e) Dumnezeu a poruncit în mod explicit lui Avraam şi urmaşilor săi să aibă grijă ca fiecare nou-născut de parte bărbătească din casa sa să fie tăiat împrejur (Gen. 17:9-13), ca un semn al legământului.
3. Avraam este un nume mare (2c). El este respectat în cele trei mari culte monoteiste: Iudaism, Creștinism și Islamism. Evreii își trag arborele genealogic începând cu Avraam.
4. Dumnezeu va binecuvânta națiunile prin Avraam (2d). Toți oamenii vor să fie binecuvântați: ,,Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta”, însă puțini aleg să fie o binecuvântare; ,,îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare".
Dumnezeu ne binecuvântează ca să binecuvântăm. Altruismul trebuie să învingă egoismul. Suntem o binecuvântare atunci când împărțim cu oamenii din jurul nostru resursele primite de la Dumnezeu, atunci când ne cheltuim pentru înaintarea Impărăției lui Dumnezeu pe pământ. Nu este nimic de la noi, ci doar dăm din ce am primit.

 

  12 noiembrie

 

     Citind Biblia, observăm cu ușurință faptul că Dumnezeu Se asociază cu
Casa Sa de pe pământ. Înainte de înființarea Bisericii în NT au existat în VT alte
două: ,,Case ale lui Dumnezeu”: Cortul Întâlnirii, construit de către Moise (1450
î.Hr.), și Templul din Ierusalim, construit de către Solomon (970 - 930 î.Hr.). Pentru
generația noastră are un mesaj puternic faptul că toți oamenii din Biblie care L-au
respectat pe Dumnezeu au manifestat același respect față de Casa lui Dumnezeu.
Pentru toți acești oameni Casa lui Dumnezeu a fost asemenea unei prezențe
vizibile a invizibilului Dumnezeu.
Biblia menționează despre mai multe case ale lui Dumnezeu: Casa lui
Dumnezeu de la Betel, Cortul Întâlnirii, Templul lui Solomon, Templul lui Solomon
reconstruit de Zorobabel, Sinagoga diasporei evreiești, Templul reconstruit de Irod
și Biserica. Numai două dintre toate acestea au fost făcute de oameni la porunca
lui Dumnezeu, după detaliile poruncite de Dumnezeu: Cortul Întâlnirii și Templul
de la Ierusalim.
     1. Cortul Întâlnirii. La Muntele Sinai, Moise a primit de la Dumnezeu
cele Zece Porunci (Exod 24:12) și dispoziția să facă un Cort: ,,Să-Mi facă un loc
sfânt, ca să locuiesc printre ei" (Exod 25:8). Cortul era o construcție piramidală din
țesături scumpe atârnate de stâlpi și Moise l-a construit în aproximativ o jumătate
de an. În cort se aflau Chivotul - o ladă în care se păstrau Tablele pe care erau
scrise cele Zece Porunci, Cupa cu mană cerească și Toiagul preotului Aaron.
Cortul era mobil și leviții îl dezasamblau și îl asamblau peste tot unde își așezau
tabăra, în călătoria lor spre țara promisă. În cort slujeau preoții și Moise vorbea
cu Dumnezeu, ascultându-I poruncile. De asemenea, Cortul era locul unde se
rezolvau conflictele și neînțelegerile dintre oameni. Când au ajuns în Canaan,
Cortul a fost instalat în Galgala, iar apoi mutat la Șilo. Pentru construcția Cortului,
Dumnezeu a cerut oamenilor să aducă daruri: ,,Domnul a vorbit lui Moise si a zis:
Vorbeste copiilor lui Israel, să-Mi aducă un dar (Exod 25:1-9)”. Reacția poporului
a fost neașteptat de generoasă (Exod 36:1-7). Râvna lor pentru construcția Casei
lui Dumenzeu a fost atât de mare încât Moise de-abia i-a putut opri, explicându-le
că ,,nu mai este nevoie". Această abundență este explicată de Moise în Cartea
Exod prin câteva expresii: ,,oameni cu tragere de inimă", ,,bărbați iscusiți în care
pusese Domnul înțelepciune și pricepere".
     2. Templul din Ierusalim. Cortul lui Moise le-a servit evreilor timp de 480
de ani, după care împăratul Solomon a construit Templul în Ierusalim, pe muntele
Moria. Pe acest munte au fost jerfiți milioane de miei pentru iertarea păcatelor
oamenilor, însă la ,,împlinirea vremii" șirul lor a fost oprit de ultimul Miel jertfit,
pe care Ioan Betezătorul L-a numit ,,Mielul lui Dumnezeu". Lucrurile din Cortul
Întâlnirii au fost mutate în Templu și Cortul nu mai este pomenit în VT. Templul lui
Solomon a fost construit în șapte ani și jumătate și a devenit centrul vieții religioase
a evreilor. Templul lui Solomon (primul Templu) a fost distrus de babilonieni în
anul 586 î. Hr., și a fost reconstruit de Zorobabel (al doilea Templu) în anul 516 î.
Hr. Cortul lui Moise și Templul lui Solomon erau alcătuite în interior din trei părți:
Curtea, Sanctuarul și Sfânta Sfintelor. Solomon a fost însoțit de aceeași ,,tragere
de inimă", ,,iscusiță, înțelepciune și pricepere", ca și generația de oameni care
au construit Cortul, atunci când a hotărât: ,,Casa pe care o voi zidi trebuie sa fie
mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decât toți dumnezeii” (2 Cron. 2:5).
     Și Cortul Întânirii și Templul de la Ierusalim au fost construite de ,,oameni
cu tragere de inimă", de ,,bărbați iscusiți în care pusese Domnul înțelepciune și
pricepere". Ei au construit cu acest dor în suflet: ,,Casa pe care o vom zidi trebuie
să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decât toți dumnezeii”.

 19 noiembrie

 

 

    Ziua mulțumirii este plină de frumusețe, fiind ziua în care ne privim Creatorul în ochi și Îi spunem într-un fel special și unic ,,Mulțumesc”. Pare banal, dar este divin. Pare puțin, dar este suficient. Pare neimportant, dar este indispensabil.
    Mulțumirea este o misiune nobilă, un mandat ceresc, o dorință a demnității umane, a excelenței vieții pamântești. Astăzi privim mulțumitori în trecutul celor unsprezece luni ale anului 2017, minunându-ne de îndurarea, iertarea și protecția lui Dumnezeu. Din nefericire, nu toți oamenii cântăresc viața în felul acesta, motiv pentru care Ziua Mulțumirii surprinde mai multe categorii de oameni.
    Biblia ne învață să fim mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, fiindcă în providența Sa, prin tot ce ni se întâmplă în viață, Dumnezeu vrea să ne facă bine. ,,Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (Efeseni 5:20). Iată câteva motive concrete de mulțumire dintre cele menționate în Biblie:
1) Mulțumim pentru har - ,,Mulțumesc Dumnezeului meu cu privire la voi, pentru harul care v-a fost dat în Cristos" (1 Cor. 1:4). Harul este bunătatea prin care Dumnezeu ne dă lucrurile pe care nu le merităm.
2) Mulțumim pentru credință - ,,Mulțumesc lui Dumnezeu pentru voi toți, prin Hristos, fiindcă credința voastră este vestită în toată lumea" (Romani 1:8).
3) Mulțumim pentru ascultarea rugăciunii - ,,Tată, Îți mulțumesc pentru ca M-ai ascultat" (Ioan 11:41).
4) Mulțumim pentru mâncare - ,,Dacă mănânc aduc mulțumiri" (1 Cor. 10:30). Dintre cei 120.000 de oameni care au murit ieri, 22.000 au murit de foame.
5) Mulțumim pentru darurile spirituale - ,,Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți" (1 Cor. 14:18).
6) Mulțumim pentru mărturia bisericii - ,,Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi" (Filipeni 1:3).
7) Mulțumim pentru onoarea să-I slujim lui Dumnezeu - ,,Mulțumesc lui Hristos Isus... care m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui" (1 Tim. 1:12).
    Biblia ne asigură de faptul că a fi mulțumit și mulțumitor nu este o problemă de circumstanță, ci de caracter, de disciplină - ,,M-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc” (Filipeni 1:11). A fi mulțumitor lui Dumnezeu este un semn de închinare în fața Sa - ,,Fiindcă am primit o Împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori, și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică" (Evrei 12:28). De asemenea, a-I mulțumi lui Dumnezeu este tot una cu a-I aduce slavă - ,,Nu s-a gasit decât străinul acesta să dea slavă lui Dumnezeu" (Luca 17:18).
    Astăzi este ziua potrivită să facem o sărbătoare în cinstea Domnului și să-I muțumim pentru că este Dumnezeul nostru!

 

 26 noiembrie

 

Relațiile sunt marele tezaur al oamenilor și reflectă calitatea vieții acestora. Biserica primară a fost instruită şi organizată de Domnul Isus şi de apostoli, motiv pentru care noi folosim practicile şi învăţăturile ei ca exemplu şi reper pentru biserica vremurilor noastre. Biblia ne prezintă măreţia lucrării spirituale din vremea aceea, dar în egală măsură şi dificultăţile cu care s-au confruntat Domnul Isus şi apostolii. Bisericile locale din vremea aceea erau zdrobite de persecuţie, frământate de neînţelegeri teologice şi mai ales agitate de instabilitatea specifică treceriii de la sistemul V. T. la cel al N. T. Un exemplu grăitor este neînţelegerea teologică apărută în Antiohia între apostoli şi un grup de oameni veniţi din Iudea. Privind la acest exemplu putem învăţa câteva lucruri folositoare:
I. Orice relație este expusă la conflict. Privind la acest eveniment putem înţelege faptul că orice grup de oameni va fi confruntat cu anumite diferenţe de opinie, neînţelegeri şi adversităţi. De obicei, Pavel şi ceilalţi apostoli îşi foloseau autoritatea să înveţe, să mustre, să îndrepte şi să răspundă la orice problemă care apărea în bisericile Domnului. De data aceasta însă, Scripturile ne spun că apostolii au avut cu oamenii veniţi din Iudea ,,un schimb de vorbe şi păreri deosebite" (Faptele Ap. 15:2a). Este adevărat că uneori în familie, chiar şi în biserică, există păreri deosebite. Aceste situaţii trebuie tratate cu maturitate şi înţelepciune pentru a păstra pacea, unitatea şi armonia relaţiei şi a grupului.
II. Orice conflict trebuie rezolvat cu înțelepciune. Din cauza neînţelegerii apărute, fraţii din Antiohia au propus ca Pavel şi Barnaba să meargă la Ierusalim şi ,,să întrebe pe apostoli şi prezbiteri asupra acestei neînţelegeri" (Faptele Ap. 15:b). Este interesant că Pavel şi Barnaba, care au plantat biserici peste tot, nu au putut rezolva neînţelegerea respectivă şi au acceptat că au nevoie de ajutor. Se pare că este singura dată când Pavel, întâlnind o problemă, amână rezolvarea ei, pentru a se consulta cu apostolii şi prezbiterii de la Ierusalim. El a ştiut că această neînţelegere teologică majoră prezentă între iudei şi creştini va tulbura permanent frăţietatea, motiv pentru care a apelat la un nivel de autoritate mai mare. Ajunşi la Ierusalim, au prezentat un raport misionar şi au împărtăşit fraţilor neînţelegerea din Antiohia. Scriptura menţionează că ,,apostolii s-au adunat laolaltă să vadă ce este de făcut" (vers.15:6).
III. Orice rezolvare autentică trebuie să aducă pace și unitate. Biblia explică faptul că în timpul acestui Consiliului de la Ierusalim, ,,după ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi a vorbit" (v. 15:7). Apoi, pe rând, au vorbit Pavel şi Barnaba şi aproape de încheiere a vorbit Iacov (v. 12-13). Vorbind despre ce s-a întâmplat, ei au explicat: ,,Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă..." (vers. 28). Când răspunsul Consiliului de la Ierusalim a fost citit în Antiohia, Biblia spune că ,,fraţii s-au bucurat de îmbărbătare..." (v. 31).
Nu putem evita conflictele, dar putem evita rămânerea în conflict. Conflictul este de la Diavolul, pacea şi unitatea sunt de la Dumnezeu, de aceea oamenii lui Dumnezeu vor trăi în pace.