Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Iulie 2015

 
 

pagina păstorului

Iulie 2015

 

5 iulie

      

 

   Pilda este o întâmplare imaginară cu un singur adevăr central, spusă în contextul şi după obiceiurile vremii, după tiparul de gândire al oamenilor de atunci. Dintre cele 42 de pilde scrise în Noul Testament, pilda semănătorului face parte din categoria pildelor interpretate de însuşi Mântuitorul. Elementele pildei sunt semănătorul, care-L simbolizează pe Dumnezeu; sămânţa, care simbolizează Cuvântul divin rostit către oameni; pământul, care simbolizează inima oamenilor în care este semănat Cuvântul; şi duşmanii semănăturii, care sunt păsările cerului, soarele fierbinte şi spinii.
     Pilda prezintă un agricultor care avea patru bucăţi de pământ sau avea un pământ cu patru caracteristici: un pământ bătătorit, unul pietros, unul plin de spini şi unul roditor. Dacă acceptăm ideea că agricultorul avea patru bucăţi de teren agricol, atunci pilda sugerează că erau patru categorii de oameni:
1. Bătătoritul este omul care ascultă Evanghelia, dar nu înţelege şi Diavolul ia din inima lui Cuvântul ascultat. Neînţelegerea Cuvântului ascultat se datorează faptului că această categorie de oameni au mintea călcată în picioare de trecători şi mâncată de păsările cerului.
2. Împietritul este omul care ascultă Evanghelia şi primeşte Cuvântul cu bucurie, însă, fiind superficial, renunţă atunci când este ispitit sau încercat de vreun necaz pricinuit de Evanghelie.
3. Materialistul este omul care aude şi primeşte Cuvântul, dar nu rodeşte din următoarele motive:
a) Grijile lumii
b) Înşelăciunea bogăţiilor
c) Plăcerile vieţii
d) Îngrijorările veacului
4. Roditorul este omul care aude Cuvântul, îl înţelege şi rodeşte, un grăunte dă o sută, altul şaizeci şi altul treizeci. Aceasta înseamnă că bătătoritul, neînţelegând mesajul Evangheliei, Diavolul îi fură mesajul din inimă.
    Împietritul primeşte Cuvântul cu bucurie, însă, nefiind dispus să plătească preţul încercărilor, renunţă la Dumnezeu. Materialistul, deşi primeşte Cuvântul, se concentrează prea mult pe lucrurile materiale, motiv pentru care nu rodeşte pentru Împărăţia cerurilor. Roditorul are discernământ şi o inimă înţeleaptă, rodind pentru Împărăţia Stăpânului.
     Este curioas faptul că Stăpânul a semanat o singură categorie de sămânţă, însă rodul este diferit, în funcţie de calitatea caracterului. Asemenea mesajului din pilda prezentată, reacţia oamenilor care ascultă Evanghelia în zilele noastre este diferită de la om la om. Stăpânul a făcut o mare investiţie, însă rodul întârzie să se arate. El a cumpărat sămânţa, a plătit pentru prelucrarea pământului şi la sfârşit nu are niciun beneficiu.
      Dumnezeu investeşte în fiecare om, însă de la cei mai mulţi nu are niciun câştig. Bătătoritul ascultă şi nu înţelege nimic, împietritul este şifonabil şi renunţă la orice din nemulţumire, materialistul este obsedat de lucrurile materiale şi roditorul produce rod. Doar un sfert din patru sferturi, doar un sfert pentru Dumnezeu...

                           

                                                                                                    

 

 12 iulie

Convertirea anonimei din Samaria este o lecţie de viaţă pentru orice căutător de Dumnezeu. Prima idee din text surprinde modul şi metoda folosite de copiii lui Dumnezeu în prezentarea Evangheliei pentru oamenii neconvertiţi. A doua idee din text surprinde dovezile convertirii.

I. PREZENTAREA EVANGHELIEI UNUI OM NECONVERTIT
1. ATRAGEREA ATENŢIEI: ,,Dă-Mi să beau, i-a zis Isus” (v. 7). Reacţia femeii este mirarea: ,,Cum tu, iudeu, ceri să bei apă de la mine, femeie samariteană? Iudeii, în adevăr, nu au legături cu samaritenii” (v. 9). De ce era aşa de mare tensiune socială între iudei şi samariteni?
a) Tensiunea etnică - samaritenii nu erau recunoscuţi de evrei
b) Tensiune culturală – samariteanca era femeie
2. STÂRNIREA CURIOZITĂŢII: ,,Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ,,Dă-Mi să beau”, tu singură ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apă vie”(v. 10). Reacţia femeii este confuzia: ,,Doamne, i-a zis femeia, n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?” (v. 11)
3. OFERIREA EXPLICAŢIEI: ,,Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o dau Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică” (v. 13-14). Reacţia femeii este verbalizarea nevoii ei: ,,Doamne, i-a zis femeia, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot” (v. 15).
4. PROVOCAREA SINCERITĂŢII: ,,Du-te, i-a zis Isus, de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici” (v. 16). Reacţia femeii a fost pocăinţa: ,,N-am bărbat” (v. 17).
5. DEZVĂLUIREA IDENTITĂŢII: ,,Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul” (v. 17). Reacţia femeii a fost să ceară explicaţii în legătură cu închinarea (v. 19-20).

 

II. PREZENTAREA NEVOILOR CA O DOVADĂ A CONVERTIRII
1. NEVOIA SĂ SE ÎNCHINE
Când femeia a realizat că El este proroc, a profitat de ocazie să-L întrebe unde trebuie să se închine, considerând diferenţa dintre tipul de închinare al Regatului de Sud cu cel de închinare al Regatului de Nord. Vom şti cu adevărat că cineva crede în Dumnezeu atunci când simte nevoia să i se închine, chiar dacă cunoaşterea acelei persoane de Dumnezeu este mică sau greşită în mare sau mică măsură.
2. NEVOIA DE IERTARE
Pocăinţa înseamnă să intri împreună cu Dumnezeu în trecutul tău, să conştientizezi mizeria, apoi să-L laşi pe Mântuitorul să spele această mizerie.
3. NEVOIA DE SLUJIRE
Samariteana este cel mai influent misionar din Evanghelii. Convinsă că Isus este Cristosul, aruncă găleata, deşi avea mare nevoie de apă şi fuge în Samaria unde spune mărturia convertirii ei, reacţia concitadinilor fiind copleşitoare: ,,toată cetatea a venit să vadă cuvintele ei”. Femeia anonimă din Samaria este prezentată în Evanghelii ca o persoană inteligentă, căutătoare de Dumnezeu şi pasionată de închinare şi slujire.

 19 iulie

 

          Pavel venea din Tesalonic, a trecut prin Berea şi Atena, având intenţia să călătorească spre Corint. În timp ce îi aştepta în Atena pe Sila şi Timotei, Pavel a remarcat mulţimea idolilor la care se închinau atenienii şi i s-a întărâtat duhul. În acest timp de aşteptare, Pavel a vizitat două locuri din oraş: sinagoga în care se închinau evreii şi piaţa în care oamenii vindeau şi cumpărau tot felul de produse. În sinagogă, Pavel stătea de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu. În piaţă stătea de vorbă cu oamenii pe care-i întâlnea, vorbindu-le despre Isus Cristos şi despre învierea din morţi. Când filosofii oraşului au auzit subiectele predicilor ţinute de Pavel, l-au invitat să vină în Areopag şi, în faţa consiliului oraşului, să prezinte şi să explice ideile predicilor lui ciudate. Deşi Pavel a profitat de această oportunitate, a trebuit să găsească o punte de legătură între filosofiile lor şi credinţa iudeo-creştină. Iudeii şi oamenii temători de Dumnezeu cu care Pavel vorbea în sinagogă aveau noţiunile de bază ale credinţei iudeo-creştine, motiv pentru care Pavel le-a reamintit cu uşurinţă principiile Evangheliei lui Dumnezeu. Filosofii din Areopag nu aveau cunoştinţă despre revelaţia lui Dumnezeu din Scriptură, ci doar despre ideile filosofilor greci. Biblia menţionează că ei nu-L cunoşteau pe Dumnezeu, însă aveau în centrul Atenei un idol pe care l-au numit ,,un dumnezeu necunoscut”. Adresându-se filosofilor atenieni, Pavel le-a transmis următorul mesaj:
1. I-a apreciat pentru religiozitatea şi căutarea lor de Dumnezeu.
2. Le-a explicat că ,,dumnezeul necunoscut" pe care ei îl cinstesc alături de idolii lor este Dumnezeul cerului şi al pământului, care S-a descoperit în Scripturi.
3. Dumnezeul descoperit în Biblie este Creatorului Universului şi al omului, însă El locuieşte în inima omului, nu în clădiri de cult.
4. Deşi oamenii trăiesc în ignoranţă faţă de voia lui Dumnezeu descoperită în Biblie, El le cere să se pocăiască de păcatele făcute, primind iertarea prin Isus Cristos care este Mântuitorul tuturor oamenilor.
          Cele două puncte centrale ale predicii lui Pavel au fost următoarele:
1. Isus Cristos, Mântuitorul tuturor oamenilor, ne ispăşeşte de păcat. Isus Cristos era prezentat drept Mântuitorul oamenilor, care S-a interpus între sfinţenia lui Dumnezeu şi păcatul oamenilor, între justiţia lui Dumnezeu şi vinovăţia oamenilor.
2. Învierea morţilor ne scapă de moarte.

     Învierea morţilor este rezultatul mântuirii realizate de Cristos prin moartea Sa înlocuitoare de pe cruce. De fapt, aceste două idei abundă în predicile lui Petru şi Pavel. Învăţătura lui Pavel despre înviere s-a izbit de zidul cultural al grecilor care nu cre- deau în învierea morţilor. Filosofia lui Socrate i-a învăţat despre faptul că trupul este rău şi sufletul este bun, deci învierea trupului nu era necesară. 

     Aşa se face că în momentul în care Pavel a explicat iertarea păcatelor prin Cristos şi izbăvirea de moartea eternă prin înviere, ascultătorii din Areopag s-au împărţit în două tabere:
     1. Tabăra celor care nu credeau, dispreţuiau şi amânau decizia întoarcerii
la Dumnezeu.
      2. Tabăra celor care credeau, se închinau şi slujeau lui Dumnezeu.
       Acest fenomen petrecut în Areopagul din Atena se repeta de fiecare dată când Evanghelia este predicată, ascultătorii împărţindu-se în două tabere, unii care cred, alţii care nu cred. Tot în două grupuri va fi împărţită omenirea şi la revenirea lui Isus Cristos, atunci când cei credincioşi vor merge în viaţa veşnică, iar cei necredincioşi vor merge în moarte veşnică.

 26 iulie

Dramaticul faliment al instituției căsătoriei este explicat de nebunia nejustificată a redefinirii valorilor esenţiale ale vieţii. Faptul că oamenii şi-au permis să redefinească valorile definite de Creator la începutul istoriei omenirii, demonstrează ignoranţa, necredinţa şi nebunia lor. Familia este leagănul, centrul şi echilibrul existenţei umane, însă maniera în care familia este înţeleasă, explicată şi practicată în prezent de cei mai mulţi oameni dovedeşte îndepărtarea societăţii umane de Dumnezeu şi prevesteşte în mod categoric dramaticul sfârşit al omenirii apostate. Instinctele primare au fost aşezate în locul lui Dumnezeu, destrăbălarea şi patimile scârboase motivează starea de animalitate în care a ajuns rasa umană în urma asumării independenţei de propriul Creator. În ciuda acestor realităţi zguduitoare, în fiecare generaţie au existat oameni credincioşi lui Dumnezeu, inclusiv în generaţiile lui Noe, Lot, Avraam şi în prezent. Biblia, istoria şi propriile noastre experienţe ne oferă lecţii de viaţă şi modele de familii credincioase lui Dumnezeu, însă un bun exemplu este familia de la început, familia lui Adam și Eva:
I. LECŢIA ŞI MODELUL RESPONSABILITĂŢII LUI ADAM
Dumnezeu i-a precizat lui Adam în mod concret care-i sunt responsabilitățile şi libertăţile în grădină, drept pentru care succesul și falimentul acestuia sunt întâlnite doar în aria responsabilităților şi libertăţilor personale. Spre exemplu, Adam a primit responsabilitatea să lucreze grădina și s-o păzească, or Adam a excelat în munca grădinii, dar a eșuat în păzirea acesteia.Uneori oamenii îşi justifică falimentul dintr-un domeniu al vieţii cu una dintre calităţile dintr-un alt domeniu. Cei mai mulți bărbați se simt responsabili să muncească pentru casa lor, însă uneori falimentează prin faptul că nu-și păzesc casa. Spre exemplu, Potifar muncește mult pentru prosperitatea familiei lui, însă tocmai această hiperactivitate explică şi demască vulnerabilitatea soţiei lui. Asemenea lui Potifar, împăratul David muncește mult, ajungând bogat și faimos, dar nepăzindu-şi casa - între copiii care trăiau sub acelaşi acoperiş cu el se petrec drame zguduitoare.Lecţia de viaţă a lui Adam demonstrează faptul că responsabilitatea soţului nu este doar munca pentru bunăstarea materială a familiei, cât şi paza, grija şi protecţia familiei.
II. LECŢIA ŞI MODELUL SIGURANŢEI EVEI
Nesiguranţa Evei apare în momentul în care îi permite şarpelui să exploateze ignoranţa ei cu privire la caracterul şi voia Creatorului. Printr-o simplă întrebare de diagnosticare Diavolul a înțeles că Eva nu este sigură pe ce știe și a devenit o victimă a propriei ignoranţe. Este interesant să stabilim contextul în care s-a aflat Eva vorbind cu Diavolul:
1. Cel mai probabil că Diavolul a fost prima persoană care a vorbit cu Eva în afară de Adam, prima persoană care şi-a făcut timp de părtăşie cu Eva în afară de Adam, cel mai probabil în absenţa acestuia.
2. Diavolul a fost prima persoană care o întreabă pe Eva ce ştie despre Dumnezeu şi despre voia Sa, prima persoană care pune la îndoială legea şi caracterul lui Dumnezeu, semănând, în felul acesta, confuzie şi neascultare în mintea ei. Nesiguranţa Evei vine din faptul că ea nu a ştiut ce vrea Dumnezeu şi ce a zis El. Este fundamental să ştim ce a zis Dumnezeu în legătură cu viaţa noastră personală, în legătură cu vestimentaţia noastră, în legătură cu atitudinea şi relaţiile noastre, în legătură cu banii noştri, în legătură cu valorile şi priorităţile noatre.
III. LECŢIA DIFERENŢELOR DINTRE ADAM ŞI EVA
1. Adam este făcut de Dumnezeu din pământ, Eva este făcută de Dumnezeu din Adam, dintr-una din coastele lui.
2. Adam este făcut primul şi păcătuieşte al doilea, Eva este făcută a doua şi
păcătuieşte prima.
3. Deşi este făcută din Adam, după modelul lui Adam, cu scopul să fie un ajutor potrivit pentru Adam, Eva este diferită de Adam.
Atunci când aceste diferenţe dintre soţi sunt necunoscute sau neglijate, nu se împlineşte pe deplin scopul căsătoriei, nu se realizează în întregime beneficiile căsătoriei şi apar conflicte care umbresc frumuseţea vieţii de familie. 1) Capacitatea Evei de socializare, relaţionare şi observare este superioară soţului. 2) Eva este mai predispusă decât Adam să-şi facă prieteni noi. 3) Eva este mai predispusă să observe detalile pomului, care-i deschid mintea. Familia e soluţia lui Dumnezeu, familia e soluţia noastră.