Aprilie 2015

       Învierea Mântuitorului se încadrează în tonul incredibil și inexplicabil al celorlalte evenimente din viața și activitatea Sa, întruparea, activitatea plină de miracole, moartea și înălțarea la cer.

I. Care este mesajul învierii Domnului pentru noi, oamenii?

1. Demonstrează puterea infinită a lui Dumnezeu. Pentru că în experiența umană învierea este imposibilă, Dumnezeu ne dovedește prin învierea Mântuitorului suveranitea Sa absolută asupra vieții și asupra morții.  

2. Garantează învierea creștinilor născuți din nou. Manifestarea puterii lui Dumnezeu prin învierea Domnului dintre cei morți se va repeta în marea zi a învierii sfinților cu toți credincioșii autentici.  

3. Sugerează tragedia neînvierii Mântuitorului. Pavel explică ce s-ar fi întâmplat dacă Domnul nu învia din morți:    

a) Predicarea lui Hristos ar fi fără rost (v. 14);    

b) Credinţa în Hristos ar fi inutilă (v. 14);    

c) Toţi martorii şi propovăduitorii învierii ar fi mincinoşi (v. 15);    

d) Răscumpărarea din păcat ar fi imposibilă (v. 17);    

e) Toţi credincioşii ar fi morți în păcatele lor (v. 18);    

f) Creștinii ar fi cei mai de plâns oameni de pe pământ (v. 19).  

Însă Hristos a înviat cu adevărat din morţi, învierea Sa fiind autentică, necesară și suficientă.  

II. Ce fel de înviere a fost învierea Mântuitorului?

1. Învierea Sa nu a fost o simplă revenire la viața biologică, asemenea celorlalte învieri din Biblie, când cei aduși la viață au continuat să îmbătrânească, să se îmbolnăvească și să moară din nou.

2. Mântuitorul a înviat într-un corp material asemănător corpului biologic de dinaintea morții și învierii. Faptul că în câteva împrejurări ucenicii L-au recunoscut pe Domnul înviat ne dă dreptul să credem că înfățișarea exterioară a trupului în care a înviat era asemănătoarea celei de dinaintea morții și învierii (Matei 28:9,17; Ioan 20:19-20). Pentru că ucenicii după înviere credeau că văd ,,un duh”, Mântuitorul le-a oferit suficiente dovezi ca să se convingă de faptul că El a înviat într-un trup material: ,,Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt, pipăiți-Mă și vedeți; un duh nu are nici carne, nici oase cum vedeți ca am Eu” (Luca 24:39). De asemenea, pe drumul spre Emaus Mântuitorul a frânt pâinea cu cei doi ucenici (Luca 24:30).  

Aplicația acestui adevăr este că după înviere noi vom trăi veșnic într-un univers real, cu trupuri reale. Învierea Mântuitorul dovedește supremația absolută a lui Dumnezeu care ne încurajează și ne mărește credința și speranța în învierea sfinților. Aceasta este o motivație suficientă pentru credincioșii călăuziți de Duhul Său, ca să trăiască în puritate și să-L slujească cu excelență.

    12 aprilie 

   Comorile stârnesc un mare interes pentru toți oamenii, însă una dintre cele mai mari comori este căsătoria, tovarășul de viață și copiii. Mântuitorul a spus o pildă în Evanghelia după Matei 13:44-46, care, deși nu are legătură directă cu familia, este o bună învățătură pentru viața de familie. În pilda amintită se spune că un om a descoperit o comoară în pământ și, pentru a și-o însuși, a vândut tot ce avea, cumpărându-și bucata de pământ în care era ascunsă comoara. Când Mântuitorul a spus această parabolă a vrut să explice faptul că orice om trebuie să renunțe la tot ce are în această lume pentru a intra în posesia unei comori pe care tocmai a descoperit-o. Tovarășul de viață pe care și-l alege fiecare om este ca o comoară pentru care lasă tot ce are deja, adică părinții, casa părintească, prietenii și prieteniile, formându-și o familie pentru care trebuie să renunțe la orice altceva. Pilda Mântuitorului subliniază aspecte profunde care se regăsesc și sunt folositoare și în viața de familie.  

I. CAUTĂ COMOARA - ,,o comoară ascunsă într-o țarină". Viitoarea comoară a fiecărui tânăr este ascunsă și trebuie găsită. Deși lumea este plină de tineri, nu orice fată este potrivită pentru orice băiat. O căsătorie trainică presupune o căutare atentă și o găsire înțeleaptă. Cum poate un tânăr să descopere comoara (lui) din țarină, cum poate deosebi autenticul de fals?

1. Printr-o căutare înțeleaptă. Aceasta presupune să caute într-un anumit loc, pentru că sunt locuri unde un creștin autentic nu are ce căuta. Numai un tânăr bun va deveni un soț bun sau o soție bună.

2. Printr-o observare atentă. Observarea se face în timp, de aceea o decizie grăbită sau făcută de la distanța care nu permite observarea poate fi fatală. Nimeni și nimic nu poate ferici sau distruge viața unui om ca experiența vieții de familie.

3. Printr-o evaluare obiectivă. Un lucru pe care trebuie să-l păstrezi toată viața, fără dreptul de a-l schimba, trebuie căutat cu înțelepciune, trebuie observat cu discernământ și trebuie evaluat cu maturitate.  

II. INVESTEȘTE ÎN COMOARĂ - ,,se duce, vinde tot ce are și cumpără țarina". Când un tânăr matur din punct de vedere fizic, spiritual, emoțional, intelectual și material a ajuns la vremea să se căsătorească, trebuie să-și caute comoara ascunsă și odată găsită să facă următorii pași:

1. Pasul siguranței. Trebuie asigurarea că a găsit comoara autentică.

2. Pasul sacrificiului. Trebuie să investească totul pentru a intra în posesia ei și nimic să nu aibă mai multă importanță și prioritate.  

3. Pasul selectării. Trebuie să existe un singur scop - comoara, restul nu mai are valoare, comoara în sine este singura valoare.  

Apoi comoara trebuie îngrijită, protejată, păstrată și folosită, pentru ca investiția făcută pentru achiziționarea ei sa aducă bucurie. Fiecare om trăiește doar o dată și Dumnezeu a dat fiecăruia dreptul să se căsătorească, de aceea calitatea căsătoriei trebuie să fie suficientă pentru a rezista dificultăților vieții. Căutarea și găsirea comorii, cumpărarea ei cu prețul la tot ceea ce omul a avut până atunci, păstrarea și administrarea acesteia este de fapt viața de familie cu care Dumnezeu a binecuvântat fiecare muritor. Căutarea presupune găsirea comorii, investiția presupune cumpărarea ei, însă doar administrarea presupune harul de a te bucura de ea.

 19aprilie

Privind în istorie și în cotidian observăm biserici care cresc și biserici care descresc, biserici organizate și biserici dezorganizate. Știind că Duhul Sfânt și Biblia sunt și într-o biserică și în cealaltă, ne întrebăm: ,,Cine sau ce face diferența?” De ce Israelul a ajuns pe culmile gloriei sub conducerea împăratului David și despărțit în două regate sub domnia nepotului său, Roboam? Diferența o face conducerea.

În istoriei bisericii s-au conturat trei modele principale de conducere:

1. Episcopal – biserică condusă de un arhiepiscop sau de un papă

2. Prezbiterian – condusă de ,,ceata prezbiterilor”

3. Congregațional – conducerea îi revine întregii Adunări Generale  

Alegerea conducătorilor s-a conturat în două mari metode:

1. Alegerea de către o autoritate superioară, pastorul sau Comitetul

2. Alegerea de către Adunarea Generală a bisericii

Indiferent de metoda folosită, au existat întotdeauna aceleași criterii de alegere:

1. Spiritualitatea - Oameni duhovnicești, conduși de Dumnezeu. Spiritualitatea este întotdeauna opusă încercării mascate de superioritate, adică tendința de a părea superior celorlalți.

2. Moralitatea - Oameni de caracter, neipocriți, trasparenți și sinceri

3. Disponibilitatea - Oameni care au timp să slujească biserica ori de câte ori este nevoie. Persoanele prea ocupate sunt deja prea ocupate. Oamenii care nu au timp și totuși acceptă o poziție de slujire sacrifică nevoile oamenilor care rămân neîmplinite pentru ambiția personală de a ocupa un loc în conducerea bisericii.

4. Capacitatea să lucreze în echipă - Opoziția este opusul unității. Opoziția în Biblie este prezentată ca o lucrare a  întunericului. Este greu de crezut că Duhul Sfânt din inima unui grup de frați este împotriva Duhului Sfânt din inima unui alt grup de frați.

5. Fidelitatea - Cele mai multe dintre subiectele discutate în ședințele Conducerii Bisericii sunt secrete. Membrii Comitetului care discută cu familia sau cu prietenii ordinea de zi a ședințelor sunt la fel de vinovați ca și soții care discută cu prietenii problemele lor de familie sau secretelor din casele lor.

6. Abilitatea – capacitatea de a-ți face slujba mai bine decât oricine altcineva din biserică.

a) Capacitatea de a da învățătură, de a păstori, de a vizita, de a purta grijă, de a consilia, de a vorbi cu oamenii, nu doar oamenilor.

b) Capacități profesionale, tehnice și tehnologice pentru cei care lucrează în slujiri administrative. Un casier, secretar și administrator din biserică are nevoie de aceeași pregătire și aceleași abilități ca un casier, secretar și administrator dintr-o companie publică.

Este o mare responsabilitate să hotărăști un anumit lucru în Biserica lui Dumnezeu pentru care a murit Isus Cristos. Și noi în această perioadă ne rugăm pentru fiecare membru al bisericii, asemenea lui Elisei odinioară: ,,Doamne, deschide-i ochii să vadă...” (2 Împărați 6:17).

       26 aprilie

Conducerea este cel mai important lucru într-un grup de oameni. Diferența dintre familiile dezbinate și familiile fericite o face conducerea. Diferența dintre bisericile slabe și cele puternice o face conducerea. Diferența dintre țările sărace și cele bogate o face conducerea. Dumnezeu este gata să ajute orice familie, orice biserică și orice națiune care este condusă după principiile Sale.  Când Domnul S-a întrupat, a format echipe de slujire, echipe de 70 de ucenici, de 12 ucenici, de 3 ucenici, de 2 ucenici. Nu întâlnim în Scripturi modelul slujirii individuale și nici a slujirii în opoziție; Hristos i-a trimis pe ucenici doi câte doi, în unitatea și părtășia Duhului. Atât în V.T., cât și în N.T. profeții sau apostolii slujeau în echipă. Pavel a fost un maestru al formării, organizării și slujirii în echipă. Chiar dacă Domnul și apostolii au format echipe puternice, ele nu au fost perfecte, membrii componenți nefiind perfecți.

     De ce slujirea individuală este inferioară slujirii în echipă?

1. Nici un membru nu are toate darurile - avem nevoie și de ceilalți.

2. Slujirea în echipă oferă protecție prin faptul că ceilalți pot îndruma, ajuta, avertiza, mustra, ridica...

3. Slujirea în echipă motivează, conferind un sentiment de responsabilitate. În Biblie întâlnim exemple de echipe: Moise și Aaron; Debora și Barac; David și Ionatan; Ilie și Elisei; Petru și Ioan; Barnaba și Saul; Pavel și Sila...

Cum se formează o echipă de slujire? Cum Și-a format Mântuitorul grupul celor doisprezece apostoli?

1. Alegerea - ,,Pe când trecea pe lângă marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El [Isus] le-a zis: «Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni». Îndată, ei au lăsat mrejile, şi au mers după El” (Matei 4:18-20).

2. Instruirea - ,,...și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit  cu inima” (Matei 11:29).

3. Ajustarea echipei - Domnul a avut câteva grupuri de ucenici, însă grupul apostolilor menționați în Biblie e grupul celor 12.

Care sunt dificultățile formării unei echipe?

1. Absenta încrederii - Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor.

2. Frica de conflict - Mulți lideri plătesc ,,unitatea" echipei cu abandonarea viziunii și compromiterea principiilor Bibliei.

3. Lipsa de dedicare - Capacitatea liderului de a motiva membrii echipei este arta care-l califică și care-l confirmă ca lider.

4. Neasumarea responsabilităților - Fiecare membru al echipei este asemenea unei element dintr-un sistem de țevi. Când un membru al echipei nu își îndeplinește partea de slujire, devine un ,,dop pe teavă” și întregul sistem eșuează din cauza unei țevi înfundate.

5. Absența evaluării - Evaluarea elimină iresponsabilitatea, nepriceperea, nepăsarea...

Hristos a încredințat lucrarea Bisericii în mâna unei echipe de 12 persoane pe care i-a ales, i-a instruit, i-a împuternicit și mai apoi i-a trimis peste tot în lume. Asta a făcut Domnul, asta a făcut apostolii, asta au făcut toate generațiile de creștini, deci așa trebuie să facem noi.