Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Octombrie 2014

 
 

pagina păstorului

Octombrie 2014

 
5 octombrie 

       Apostolul Pavel este cel mai prolific scriitori al cărților Bibliei, fiind folosit de Dumnezeu să scrie 13 din cele 21 de epistole ale Noului Testament. El explică teologia justificării prin credință, învățătura despre căsătorie și familie, despre Biserică și despre Cina Domnului. În prima sa epistolă scrisă corintenilor, în capitolul 11, apostolul explică Cina Domnului în contextul bisericii din Corint. Prezentând  starea spirituală a corintenilor, Pavel ne ajută să conștientizăm că Dumnezeu este interesat de starea Bisericii Sale. Observând cu atenție maniera în care Pavel vorbește despre problemă și soluție, înțelegem faptul că folosirea eficienta a unei soluții depinde în mare măsură de succesul idenficării problemei. Nu putem trata o boală atâta timp cât nu suntem conștienți de prezența ei. Pavel folosește metoda investigării bisericii din Corint pentru diagnosticarea problemei care afecta negativ starea spirituală a frățietății.  În prima parte a pasajului, Pavel identifică problemele, urmând ca în a doua parte să ofere soluțiile. Pavel începe acest pasaj cu expresia ,,vă dau aceste învățături...”, sugerând faptul că Biserica are nevoie de învățătură pentru creșterea credinței și pentru creșterea spirituală. Prima problemă pe care o constată apostolul e faptul că sunt oameni care frecventează biserica să se facă mai răi, nu mai buni. Parafrazând vers. 17 înțelegem următoarele: „motivaţia cu care voi vă adunaţi împreună nu este aceea de a deveni mai buni, ci aceea de a deveni mai răi; voi faceţi acest lucru într-un mod conştient, voi chiar vă propuneţi acest lucru”. Este greu de crezut că unii dintre oamenii care vin la Cina Domnului au astfel de motivații vinovate. Demascând această problemă ascunsă în inima lor, Pavel identifică manifestările păcătoase care îi țineau robi unui stil de viață păcătos:

1. Partide și dezbinări (vers. 18).

2. Egoism și lipsa iubirii frățești (vers. 21, 33)

3. Cei bogați îi disprețuiau pe cei săraci (vers. 22) Citind întreg pasajul, observăm cu ușurință faptul că mulții dintre ei nu au înțeles semnificația Cinei Domnului:

1. O considerau o petrecere, o sărbătoare (vers. 22).

2. Nu deosebeau trupul Domnului (vers. 29).

3. Nu se cercetau pe ei înșiși (vers. 28).

4. Luau Cina Domnului în chip nevrednic (vers. 27).

Continuând citirea, identificăm sfaturile duhovnicești pe care Pavel le adresează credincioșilor din biserică:

1. Cercetare spirituală temeinică înainte de împărtășire (28)

2. Înțelegerea voii lui Dumnezeu cu privire la Cina Domnului printr-o învățătură biblică (23-34)

3. Respect față de frați (33). În încheiere, Pavel îi avertizează cu privire la riscul pedepsei divine, manifestate prin îmbolnăvire și chiar moarte, în cazul nepăsării și nepocăinței (30-32). Păcatul și imaturitatea pot transforma măreția Cinei Domnului în pedeapsă și dezastru. Această sărbătoare trebuie folosită pentru amintirea Domnului, pentru proslăvirea Sa.

                                                                                                    

 

 12 octombrie 

 

 Viața și caracterul unui om sunt definite de natura influenței la care este expus. Marile schimbări se petrec în momente de criză sau sub influența puternică a oamenilor și împrejurărilor vieții. Dincolo de toate celelalte posibile schimbări, există trei mari influențe care marchează atât viața umană, cât și viața divină.

I. INFLUENȚA PĂRINȚILOR PRIN EDUCAȚIE.

Procesul de educație și corectare realizat de părinți începe la nașterea copilului și se încheie la căsătoria acestuia.     Copilăria este un timp special dedicat educației, în care copilul își însușește cultura și obiceiurile casei. Atât de puternică este această influență, încât copilul își va însuși religia, cultura, mentalitatea, obiceiurile și tradițiile părinților. Procesul de educație și corectare a copilului se realizează atât prin învățătura, cât și prin exemplul personal al părinților.    

 

II. INFLUENȚA MÂNTUITORULUI PRIN CONVERTIRE.

Nașterea din nou este schimbarea miraculoasă care se petrece în interiorul omului, după convertire, sub influența Cuvântului din Biblie și a Duhului lui Dumnezeu. ,,Căci dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă, cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor. 5-17). După cum naşterea biologică presupune să ieşi din pântecele mamei şi să intri in lumea terestră, tot la fel naşterea spirituală presupune să ieşi din lumea păcatului şi să intri în lumea lui Dumnezeu - ,,Dumnezeu v-a dat făgăduințele Lui mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:4).

III. INFLUENȚA PARTENERULUI PRIN CĂSĂTORIE.

Căsătoria îi expune pe soți la schimbare, prin influența fiecăruia asupra celuilalt. Această schimbare nu se face de la sine în mod pozitiv și este condiționată de anumiți factori.        

1. Schimbarea soțului nu se face înainte de schimbarea soției - ,,când vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere” (1 Petru 3:2).  

2. Schimbarea soțului se face prin influența caracterului soției - ,,…dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor” (1 Petru 3:1).    

3. Schimbarea soțului se face prin mărturia spiritualității, modestiei și supunerii soției - ,,Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, purtarea podoabelor de aur sau în îmbrăcarea hainelor” (1 Petru 3:2).    

4. Schimbarea soției este produsă de dragostea, răbdarea  și atenția soțului - ,,Bărbaților. purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab” (3:7).        

        Educația copilului îl costă pe părinte, nașterea din nou L-a costat pe Domnul Hristos, producerea unei schimbări în partener îi costă pe soț și pe soție. Fericit este omul care are parte de aceste schimbări, prin cele trei forme de influență

 19 octombrie

       Vechiul Testament, format din primele treizeci şi nouă de cărţi ale Bibliei, este istoia unei naţiuni, numită ,,poporul lui Dumnezeu". Acestei naţiuni Dumnezeu i-a dat Legea celor Zece Porunci la Sinai. În această naţiune S-a întrupat Mesia, printr-o tânără evreică numită Maria. Patriarhii, judecătorii, împăraţii, profeţii şi apostolii au fost toţi evrei, membrii acestui popor al lui Dumnezeu.

        Privind în Biblie înţelegem faptul că în procesul formării acestui popor au existat mai multe epoci, mai multe forme de conducere:

1. Epoca patriarhală, aproximativ între 2090-1450 î.Hr. Începând de la Avraam şi până la Moise naţiunea evreiască experimentează conducerea patriarhală, conducerea spirituală şi socială fiind reprezentată prin patriarhi. Cartea Geneza încadrează această perioadă între capitolele 12 şi 50.

2. Epoca teocratică, aproximativ între anii 1450- 1050 î.Hr. Începând cu Moise şi continuînd cu Iosua, cei 13 judecători, Eli şi încheind cu Samuel, naţiunea este condusă de aceşti lideri harismatici, care reprezentau autoritatea spirituală şi socială. Cărţile care încadrează această perioadă sunt Exodul, Numeri, Levitic, Deuteronom, Iosua, Judecători, Rut şi 1 Samuel 12.

3. Epoca monarhică, aproximativ între anii 1050-586 î.Hr. Această epocă începe cu Saul, care a domnit 40 de ani, urmat de David şi fiul său Solomon, fiecare domnind câte 40 de ani. La moartea lui Solomon Regatul Unit se rupe în două părţi, formându-se Regatul de Nord, cu capitala la Samaria (distrus în 722 de asirieni). Acest regat a avut 19 împăraţi şi Biblia menţionează că toţi au fost împăraţi răi pentru că ,,au făcut ce este rău înaintea lui Dumnezeu". Regatul de Sud, cu capitala la Ierusalim a avut 20 de împăraţi şi Biblia menţionează că 8 dintre ei au fost împăraţi buni şi ceilalţi 12 au fost împăraţi răi. Acest regat a fost distrus de Nebucadneţar, împăratul babilonului în anul 586 î.Hr.

        Este interesant să observăm că ultimul împărat al lui Iuda, Zedechia, a domnit 11 ani la Ierusalim şi a fost un împărat rău. Răutatea lui este explicată de Biblie în cartea 2 Cronici 36:11-23 ca o formă de răzvrătire faţă de autoritate:

a) Zedechia s-a răzvrătit faţă de oficiul profetic reprezentat la vremea aceea de Ieremia (2 Cron. 36:12).

b) S-a răsculat împotriva lui Nebucadneţar (vers. 13a).

c) S-a răzvrătit înaintea lui Dumnezeu prin faptul că nu s-a mai întors cu faţa spre El (vers. 13b). Este interesant să observăm că tot poporul îi urmează exemplul de răzvrătire şi pedeapsa divină se arată prin faptul că Domnul Îşi retrage binecuvântarea şi protecţia, motiv pentru care Nebucadneţar distruge Templul şi Ieruslimul, iar poporul evreu este dus în robie pentru 70 de ani.

      Din cauza păcatului repetat, Dumnezeu Îşi retrage binecuvântarea, iar poporul binecuvântat ajunge sub blestem. Ce lecţie zguduitoare ne prezintă istoria...

 26 octombrie

 

Cunoscând istoria poporului evreu Îl cunoaştem pe Dumnezeu care a scris această istorie. Naţiunea aceasta a apărut pe scena istoriei la iniţiativa Creatorului, atunci când a chemat familia lui Avraam şi Sara în Canaan. Misiunea acestui popor a fost să devină un reprezentant al intereselor şi proiectelor Împărăţiei lui Dumnezeu, în mijlocul unei lumi răzvrătite împotriva Creatorului. După cum păcatul a frânt visul lui Adam, relaţia spirituală şi planul lui Dumnezeu cu el, tot aşa păcatul a frânt visul poporului evreu, relaţia spirituală şi planul lui Dumnezeu cu el. Aşa au ajuns prizonieri în Egipt pentru aproximativ 430 de ani. După aproape 900 de ani, pentru aceleaşi motive evreii au ajuns prizonieri în Babilon pentru aproximativ 70 de ani. Dumnezeu care i-a eliberat din sclavia egipteană prin Moise, i-a eliberat şi din sclavia babiloniană prin Cir. Evreii au fost luaţi prizonieri în Babilon de Nebucadneţar babilonianul în vara anului 586 î.Hr. şi au fost eliberaţi de Cir persanul 70 de ani mai târziu. Istoria lor este zbuciumată, unică şi poartă urmele paşilor lui Dumnezeu. Din aceste două experienţe de aproximativ 400 de ani, încărcate de suferinţă şi ruşine, evreii s-au corectat de păcatul idolatriei. Privind la ieşirea lor din robia babiloniană, învăţăm câteva principii despre caracterul lui Dumnezeu în raport cu poporul Său:

1. Dumnezeu schimbă mintea unui împărat păgân pentru a-Și împlini promisiunea făcută poporului Său - ,,În cel dintâi an al lui Cir, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cir..." (Ezra 1:1). Nu există bariere în calea împlinirii promisiunilor divine. Singura persoană care poate schimba mintea omului este Creatorul - ,,Capiii de familie din Iuda şi Beniamin, preoţii şi leviţii, şi anume toţi aceia al cărui duh l-a trezit Dumnezeu, s-au sculat să meargă să zidească la Ierusalim Casa Domnului" (1:5). Atunci când nu poţi convinge un membru al familiei să facă un lucru care trebuie făcut adu-ţi aminte că Dumnezeu îi poate schimba mintea într-o clipă. Este mai elegant şi mai uşor să-L rogi pe Dumnezeu să corecteze persoana greşită decât să foloseşti cearta sau alte metode păcătoase pentru a încerca să-l convingi.

2. Dumnezeu Îşi împlineşte proiectele cu oameni a căror minte a fost schimbată - ,,Aşa vorbeşte Cir, împăratul perşilor: Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el, şi să se suie la Ierusalim în Iuda, şi să zidească acolo casa Domnului..." (1:2-3). Dumnezeu schimbă mintea unui împărat păgân ca să-Și elibereze sclavii pentru a zidi un Templu în care nu se vor închina niciodată supuşii Săi.  

Acest Dumnezeu atotpputernic şi suveran te iubeşte, vrea să-ţi ierte păcatele şi să-ţi vindece bolile, să-ţi conducă şi să-ţi binecuvânteze viaţa. Dacă acest Dumnezeu îţi este Tată, dă-I ascultarea pe care o merită şi pe care o aşteaptă