Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Septembrie 2014

 
 

pagina păstorului

Septembrie 2014

 
7 septembrie 

       Biblia spune că ,,Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Adevărata dragoste este o acţiune, un principiu, nu un sentiment. Dragostea lui Dumnezeu se manifestă prin bunătate, har, îndurare şi îndelungă răbdare.    

1. DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU SE MANIFESTĂ PRIN BUNĂTATE. Bunătatea Lui este manifestarea dragostei pentru cei aflaţi în necaz, preocuparea Sa pentru bunăstarea celor pe care îi iubeşte - ,,Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Rom. 5:8). Prin bunătatea Sa, Dumnezeu nu caută propriul bine, ci binele altora. În bunătatea Sa, El a găsit o soluţie pentru restaurarea omului păcătos din Eden: „Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta… vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul”(Genesa 3:14-15).

2. DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU SE MANIFESTĂ PRIN HAR.  Harul Lui este dragostea arătată faţă de cei care merită doar pedeapsa. Dumnezeu Se raportează la cei pe care-i iubeşte nu după merite, ci după nevoile lor - ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efes. 2:8-9).

3. DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ ÎNDURARE. Îndurarea lui Dumnezeu este dragostea arătată prin neaplicarea pedepsei pentru cei care păcătuiesc o vreme. Îndurarea este compasiunea Lui faţă de cei prăbuşiţi - ,,Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta" (Luca 19:5).

4. DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ ÎNDELUNGĂ RĂBDARE. Îndelunga răbdare este capacitatea Sa de a Se abţine de la mănie, de a-Și încetini mânia. Răspunsul pe care Domnul îl da lui Petru, în legătură cu iertarea, exprimă voinţa şi capacitatea de a te abţine de la mânie - ,,nu de şapte ori, ci de şaptezeci de ori cîte şapte” (Matei 18:22). De aceea Domnul Hristos a spus ucenicilor: ,,Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu” (Ioan 15:12).  Care este învăţătura şi modelul Mântuitorului în legătură cu manifestarea dragostei?

1. BIBLIA NE ÎNVAŢĂ SĂ-L IUBIM PE DUMNEZEU MAI MULT DECÂT NE IUBIM PE NOI ÎNŞINE - ,,Să-L iubeşti pe Dumnezeu cu tot sufletul, cu toată puterea, cu tot cugetul” (Luca 10:27).

2. BIBLIA NE ÎNVAŢĂ SĂ-L IUBIM PE APROAPELE NOSTRU CA PE NOI ÎNŞINE - ,,...şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

3. BIBLIA NE ÎNVAŢĂ CĂ DOVADA IUBIRII FAŢĂ DE DUMNEZEU ESTE DEMONSTRATĂ PRIN IUBIREA APROAPELUI - ,,Dacă zice cineva: `Eu iubesc pe Dumnezeu` şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi acesta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său” (1 Ioan 4:20-21). Suntem iubiţi de Dumnezeu şi în numele Lui suntem chemaţi să-i iubim pe oameni. Aceasta este porunca.

                                                                                                    

 

14 septembrie      

    Cel mai drag şi frumos loc pentru fiecare muritor este acasă, însă pentru un creştin acest cuvânt poate însemna cel puţin trei lucruri:  

1. Casa unde locuieşte – LOCUINŢA      

2. Casa unde se închină  – BISERICA      

3. Casa veşnică – CERUL

Este fundamental pentru un creştin să conştientizeze că un copil al lui Dumnezeu are trei case: una unde locuieşte în viaţa umană, alta unde se închină în viaţa umană şi o alta unde va locui şi unde se va închina veşnic. Este interesant să remarcăm faptul că viaţa de familie este doar în casa de pe pământ din viaţa umană, în cer neexistând viaţă de familie. De asemenea, este important să identificăm pentru care casă, dintre cele trei, avem mai mult interes si disponibilitate.

I. CERUL ESTE PRIMA CASĂ. Cerul este casa veşnică pe care nu o poate avea nimeni fără să o dorească şi să o caute. În această casă intrăm doar prin credinţă, pocăinţă şi sfinţenie - ,,Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului” (Apoc 21:27).

II. FAMILIA ESTE A DOUA CASĂ.  

Aceasta este singura casă dintre cele trei unde omul are dreptul să-şi aleagă un tovarăş de viaţă, însă are şi responsabilitatea să rămână cu el până la sfarşitul vieţii. În această casă, una dintre trăsăturile dominante e responsabilitatea - ,,Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă” (Evrei 11:7). ,,Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Gen. 18:19).

III. BISERICA ESTE A TREIA CASĂ.

Aceasta este casa lui Dumnezeu de pe pământ, locul în care ne pregătim pentru cer. Rugăciunea este una dintre trăsăturile de bază - ,,Isus le-a zis: ,,Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” (Matei 21:13) Sunt oameni care au un interes exagerat pentru casa unde locuiesc, în detrimentul caselor cerului şi bisericii, riscând în felul acesta să devină materialişti şi fireşti. Sunt oameni care au un interes exagerat pentru casa bisericii, neglijând pocăinţa personală şi responabilităţile familiale. Sunt oameni care accentuează în mod corect lucrurile cereşti, însă îşi neglijează responsabilităţile familiei sau nevoile bisericii locale. Fiecare muritor trebuie să aibă o casă unde locuieşte, o casă unde se închină şi o casă unde îşi va petrece veşnicia.

 

21 septembrie 

      ,,Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să-i slujiţi; sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15). Această afirmaţie este făcută de Iosua, liderul evreilor, în momentul în care tot poporul intrase în Canaan şi stătea înaintea Domnului. După 430 de robie în Egipt evreii au fost eliberaţi de Dumnezeu prin Moise, mentorul lui Iosua.

    În călătoria spre ţara promisă evreii au fost pedepsiţi de Dumnezeu să rătăcească 40 de ani prin pustie, drept pedeapsă pentru neascultare şi necredinţă. Pentru că Moise a murit pe drum, Iosua a preluat conducerea, a dus poporul în Canaan şi fiecare trib a ocupat o parte din ţara promisă. Imediat după ce s-au stabilit în ţară, în mod neaşteptat, evreii au început să imite stilul de viaţă păcătos al popoarelor din jur, obiceiurile, cultura şi religiile lor păgâne. În acest context, Iosua le-a amintit ce a făcut Dumnezeu pentru ei, dându-le multe exemple din istoria lor, prin care le-a dovedit faptul că, deşi nu meritau nimic, Dumnezeu le-a dat totul. Apoi, Iosua rosteşte celebra afirmaţie, menţionată în introducere, prin care anticipează, pe de-o parte, păgânismul şi imoralitatea în care va trăi poporul, şi pe de cealaltă parte promite ascultarea, credincioşia şi fidelitatea sa şi a casei sale. Iată dar, angajamentul lui Iosua, în calitate de credincios şi soţ:

I. EU VOI FI DIFERIT DE OAMENII PĂCĂTOŞI - ,,cât despre mine, eu...”. Numai un astfel de om, putea să facă o astfel de afirmaţie. Iosua  a spus: ,,Indiferent care va fi religia voastră păgână, religia mea va fi Dumnezeu." A. W. Tozer i-a spus lui Robert Battles: ,,Vreau să Îl iubesc pe Isus mai mult ca oricine din generaţia mea.” Iosua nu a fost un conformist, a fost un credincios care nu s-a lăsat condus de formatorii de opinie, ci de Cuvântul veşnic al lui Dumenzeu. Iosua nu a fost influenţat de societate, ci de Duhul Sfânt. Iosua nu a fost umbra niciunui om, însă a fost urmaşul Mântuitorului Hristos. Iosua nu a mers odată cu valul, ci odată cu stâlpul de foc. Iosua a vrut să fie diferit de oamenii păcătoşi, însă a vrut să fie asemenea Creatorului.

II. EU VOI SLUJI DOMNULUI - ,,Cât despre mine, eu... voi sluji Domnului." Această afirmaţie prezintă identitatea lui Iosua. Pentru a-şi putea conduce familia, trebuia mai întâi să se poate conduce pe sine. Un credincios nu poate fi mai bun ca soţ decât este ca bărbat. Acelaşi caracter, valori şi priorităţi pe care un credincios le va avea ca bărbat sau femeie, le va avea şi ca soţ sau soţie.

III. EU ŞI CASA MEA VOM SLUJI DOMNULUI - ,,Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului." Nu poate sluji cu familia un soţ care nu a slujit singur. De asemenea, nu poate să nu slujească cu familia un soţ care a slujit singur. Dumnezeu remarcă la Avraam următoarea calitate: ,,Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea Domnului, făcând ce este drept şi bine..." (Gen. 18:19). Omul care se lasă condus de Dumnezeu va ajunge un credincios de calitate. Când acest credincios se va căsători va fi un soţ sau o soţie de succes

 

28 septembrie                

         

Existenţa umană se derulează în timp, motiv pentru care omul are trecut, prezent şi viitor. De fapt, trecutul este o amintire, viitorul o speranţă, doar prezentul fiind o realitate. Există oameni cărora le este aşa de ruşine de trecut, încât se resemnează îşi neglijează prezentul, nemaiavând vreo aşteptare de la viitor. Dimpotrivă, ei ar trebui să spere şi să lucreze cu înţelepciune şi responsabilitate, acesta fiind singurul mod de a face viitorul diferit. Esecul este doar oportunitatea de a o lua de la început, cu mai multa grijă. Prezentul nu trebuie folosit pentru vizitarea trecutului, ci pentru schimbarea viitorului. Adevărata înţelepciune se
reflectă în maniera în care omul se raportează la timp.
I. REZOLVAREA PROBLEMELOR DIN TRECUT
Omul care-şi rezolvă problemele trecutului demonstrează că a învăţat lecţia vieţii şi va avea un viitor fericit.
1. Rezolvarea problemei păcatului prin acceptarea mântuirii lui Isus Hristos (Ioan 3:16). Mântuirea este realizată de două mii de ani, însă trebuie primită în mod personal prin credinţă
şi pocăinţă.
2. Rezolvarea relaţiilor prin iertare şi împăcare. Iertarea este o alegere, este singura metodă pentru vindecarea inimii şi a relaţiilor. Iertarea este dovada că omul şi-a înţeles menirea.
3. Rezolvarea problemelor de atitudine şi comportament, prin disciplină şi corectare. Cine nu învaţă din greşelile trecutului este condamnat să le repete în viitor.
II. REALIZAREA PERFORMANŢELOR DIN PREZENT
Orice om poate ajunge la performanţă, dacă are un vis şi dacă acceptă să plătească preţul. Dacă un om nu are un vis, cum îşi va împlini visul?
1. Performanţa spirituală prin rugăciunea zilnică, post săptămânal şi citirea sistematică a Biblie.
2. Performanţa morala, dobândită prin discplină şi înfrânare.
3. Performanţa intelectuală şi profesională, conduce la o viaţă liniştită şi la obţinerea unui loc de muncă.
III. REDEFINIREA PERSPECTIVELOR DIN VIITOR
Zestrea experienţelor trecutului este metoda lui Dumnezeu
să ne motiveze la schimbarea viitorului.
1. Perspectiva maturizarii. A trecut vremea copilăriei, a adolescenţei, a primei tinereţi, a curiozităţii şi superficialităţii. Caracterul demn, relaţiile serioase, valorile conservatoare,
priorităţile spirituale şi morale sunt adevăratele perspective.

2. Perspectiva familiei. Familia este soluţia Creatorului la singurătatea omului, este felul în care Dumnezeu împlineşte nevoia noastră de a iubi şi de a fi iubiţi.
3. Perspectiva slujirii. Cine îl iubeşte pe Dumnezeu îi va sluji pe oameni, fără să se gândească dacă este greu sau uşor.Nu uita că omul trăieşte o singura dată, dar dacă trăieşte cum trebuie, este suficient. Nu uita că lungimea vieţii depinde de Dumnezeu, însă calitatea vieţii depinde de noi.