Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminica 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
 

Iulie 2013

 
 

pagina păstorului

Iulie 2013

 
7 iulie

  

    Dumnezeu a oferit totul oamenilor şi a cerut oamenilor totul. Infidelitatea este păcat, asemenea neascultării şi nerecunoştinţei. Dumnezeu cunoaşte natura umană perverită de păcat, ştie că omul are tendinţa să-şi uite Creatorul şi binefacerile primite de la El. În ambele testamente ale Bibliei, Dumnezeu aşteaptă recunoştinţa poporului Său. Două dintre cele mai mari sărbători din Biblie sunt Paştele în V. T. şi Cina Domnului în N.T. ,,Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac. Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt. Şi când vă vor întreba copiii voştri: ,,Ce însemnează obiceiul acesta?" să răspundeţi: ,,Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului..." (Exod 12:24-27) ,,Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: ,,Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea acesta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El" (1 Cor. 11:25-26). Paştele este sărbătoarea evreilor, Cina Domnului este sărbătoarea Bisericii lui Hristos. Ambele sunt sărbători de manifestare a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, sărbători de aducere aminte a minunilor făcute de Creator pentru a-Şi proteja poporul. Cina cea de Taină are menirea să ne aducă aminte de Domnul, să-L pomenim, să nu uităm de numele Lui. Numele ,,Isus" este pomenit de 919 ori în N. T. În cele patru Evanghelii este rostit de 565 de ori, în Faptele Apostolilor este amintit de 354 de ori. În Apocalipsa, Hristos are multe nume, acestea reflectând poziţiile pe care Domnul le are:

          1.Domnul împăraţilor pământului (1:5). El va reveni să mărturisească.

          2.Martorul credincios şi adevărat (3:14). El va fi singul Împărat.

         3. Leul (5:5). Este simbolul puterii absolute şi vorbeşte de- spre viitorul lui Hristos în eternitate.

       4. Mielul (5:12). Este simbolul jertfei Mântuitorului şi vorbeşte despre trecutul lui Hristos, despre preţul plătit de El lui Dumnezeu pe Golgota, pentru iertarea păcatelor muritorilor.  

       5. Mirele (19:7,9). Este simbolul unităţii şi vorbeşte despre prezentul lui Hristos, despre nunta Lui. Hristos este unic. Este unic prin misiunea Lui, este unic prin întruparea Lui, este unic prin moartea Lui, este unic prin înălţarea Lui, este unic prin poziţia Lui la drepta lui Dumnezeu, este unic prin mijlo- cirea Lui. La Cina Domnului trebuie să ne aducem aminte de El!

14 iulie

     Cartea Faptele Apostolilor este a cincia din Noul Testament fiind asemenea unei punţi între evanghelii şi epistole. Ea prezintă lu- crarea Duhului Sfânt după moartea, învierea şi înălţarea Mântuitorului şi, de asemenea, prezintă extinderea Evangheliei la neamuri, prin lucrarea apostolului Pavel. Figurile centrale sunt apostolii Petru şi Pavel. Petru este personajul dominant al capitolelor 1-12, iar Pavel al celorlalte. În comparaţie cu Petru, Pavel a fost un om educat. Născut în familie de evrei în afara graniţelor Palestinei, în Tarsul Ciliciei, una dintre provinciile Romei, Pavel dobândeşte dublă cetăţenie, evreiască şi romană. În oraşul natal şi-a început educaţia, studiind Septuaginta, apoi a fost trimis la Ierusalim pentru studii superioare. Pentru orice evreu educaţia începea la vârsta de şase ani şi era aşa de importantă încât se zicea: ,,Un oraş în care nu există nicio şcoală trebuie să fie distrus."

       Pavel a fost instruit la Ierusalim de către Gamaliei, nepotul şi succesorul lui Hillel. El a devenit rabin şi, în pasiunea lui fără limite pentru tradiţiile iudaice a participat la uciderea lui Ştefan, primul martir creştin. Fiind în misiune pentru exterminarea creştinismului, Saul s-a convertit pe drumul spre Damasc, unde Mântuitorul Isus Hristos i S-a arătat în chip supranatural. În urma acestei experienţe devine apostolul neamurilor şi restul vieţii şi-l petrece predicând Evanghelia în toate ţările. În cea de-a doua călătorie misionară, Pavel vine din Berea şi se îndreaptă spre Corint, însă face un popas în Atena. Citind raportul Scripturii, desprindem principiile de viaţă ale apostolilor, strategii de slujire ale Bisericii Primare şi viziunea de lucru a apostolului Pavel.

 

1. PAVEL FACE MISIUNE.

Apostolii au înţeles porunca Domnului Isus de a predica Evanghelia tuturor oamenilor. Ei aveau modelul Mântuitorului care a trăit şi a murit predicând Evanghelia.

 

II. PAVEL SLUJEŞTE ÎN ECHIPĂ.

Fraţii care l-au însoţit pe Pavel în Atena au primit cerea apos- tolului să-i aducă la el pe Sila şi Timotei. Hristos nu a slujit singur, a fost întotdeauna însoţit de ucenici, or Pavel nu poate sluji decât după modelul Maestrului.   

 

III. PAVEL ESTE ÎNDURERAT DE MEDIUL PĂGÂN ŞI IDOLATRU AL ATENEI.

Pe apostol nu l-a atras înţelepciunea filosofilor greci, nu l- au ispitit goliciunea şi vulgaritatea atenienilor şi nu l-au impresionat performanţele sportive ale urmaşilor lui Macedon. Dimpotrivă, el a fost deranjat de toate aceste lucruri şi nu şi-a găsit plăcerea în ele. Soluţia lui Pavel a fost să confrunte păgâsmul, idolatria, vulgaritatea şi destrăbălarea, predicând Evanghelia lui Dumnezeu. Pavel a murit, însă noi suntem în viaţă. El a fost deranjat de păcat, a predicat Evanghelia şi L-a înălţat pe Mântuitorul Isus Hristos. În locul lui am rămas noi, să predicăm Evanghelia, purtând în noi chipul glorios şi sfânt al Mântuitorului.     

 

21 iulie

 

     Iov este unul dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu. Încrederea pe care a avut-o în Creator în timpul încercării, răbdarea manifestată în necaz şi demnitatea lui în suferinţă rămân un model de credincioşie şi ascultare. Măreţia acestui muritor se reflectă şi în priorităţile pe care şi-a construit viaţa:

 

1. VIAŢA SPIRITUALĂ - ,,Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău" (Iov 1:1).

 

2. VIAŢA DE FAMILIE - ,,I s-au născut şapte fii şi trei fete. Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi poftea şi pe cele trei surori ale lor să să mănânce şi să bea împreună cu ei. Şi după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: ,,Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor." Aşa avea Iov obicei să facă" (Iov 1:2, 4-5).

 

3. VIAŢA PROFESIONALĂ - ,,Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi fiii Răsăritului" (Iov 1:3). Privind la viaţa acestui bărbat, observăm nu doar priorităţile şi reputaţia sa, ci şi faptul că a avut succes în toate domeniile: spiritual, familial şi profesional.

 

Succesul din viaţa de familie se explică în mare măsură atunci când remarcăm calităţile caracterului lui Iov:

 

1. RESPONSABILITATEA Biblia remarcă faptul că Iov nu avea nicio dovadă că cei zece copii ai lui, în timpul ospăţului, ar fi păcătuit, dar îşi asuma faptul că există probabilitatea ,,să fi supărat pe Domnul" în părtăşia lor. Iov gândea ca un om mare, un adult care a trecut prin viaţă şi înţelege specificul tinereţii. Din nefericire, sunt părinţi care-şi idolatrizează copiii şi dintr-o mândrie copilărească se luptă cu orice persoană care încearcă să le atragă atenţia asupra greşelilor copiilor lor. Chiar dacă era costisitor şi lua mult timp, Iov era dispus să plătească orice preţ pentru sfinţirea copiilor lui. Şi toate aceste lucruri le făcea ca să nu fie Dumnezeu supărat pe casa lui şi pe copiii lui. Iov şi-a educat copiii, nu doar i-a crescut. Numai un om cu o astfel de conştiinţă şi cu astfel de valori se poate comporta cu atâta maturitate în timpul încercărilor vieţii, asemenea lui Iov.

 

2. DISPONIBILITATEA Este impresionant faptul că un om cu o afacere atât de mare, aproximativ unsprezece mii şi cinci sute de animale, avea timp să se închine lui Dumnezeu şi, de a semenea, avea timp să-şi educe copiii, aducând câte o jertfă pentru fiecare, la sfârşitul ospeţelor lor. Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă adulţii este lipsa de timp. Biblia menţionează faptul că Iov avea obiceiul să se trezească dis-de-dimineaţă, probabil pe la 4:00 a.m. sau 5:00 a.m. El îşi făcea timp de dimineaţă să taie zece viţei, să-i jupoaie, să-i taie în bucăţi şi-i aducă ca jertfă pentru iertarea celor zece copii ai lui. 

 

Credincioşii din generaţia noastră nu sunt mai ocupaţi decât Iov,  nu au afaceri mai mari decât el, nu au familia mai numeroasă decât a lui, nu sunt implicaţi social mai mult decât el, nu pot fi mai celebri decât Iov, de aceea nu vor avea nicio scuză pentru lipsa de responsabilitate şi disponibilitate. Fiecare om are timp pentru ce-i place.

 

28 iulie

    

 

Minunea cu care a debutat Mântuitorul a fost schimbarea apei în vin, la nunta din Cana Galileii. Experienţa vieţii de familie în general şi a acestui eveniment în special ne învaţă câteva lucruri:

I. ÎN CELE MAI STABILE SITUAŢII DIN VIAŢĂ EXISTĂ RISCUL NECAZURILOR

        1. Oamenii investesc mult pentru a realiza o situaţie stabilă, d.p.d.v. spiritual, moral, intelectual, profesional, emoţional, material, relaţional, familial...

        2. În ciuda stabilităţii vieţii de familie apar tot felul de probleme, de sănătate, financiare, profesionale, relaţionale... Certurile în viaţa de familie sunt des întâlnite, însă nu sunt aşa de distructive decât atunci când sunt folosite ca soluţii.

II. ÎN CELE MAI INSTABILE SITUAŢII DIN VIAŢĂ EXISTĂ ŞANSA SOLUŢIILOR

       1. Problemele s-au născut în anturajul uman, soluţiile născându-se în anturajul divin.

Soluţia divină rezolvă problema în sine, dar scoate din încurcătură şi oamenii implicaţi, pe aministratorul nunţii, pe Maria, mama Domnului şi pe toţi nuntaşi. Problema, deşi i-a depăşit pe toţi oamenii, nu l-a depăşit în nici un fel pe Domnul Hristos.

       2. Calitatea soluţiilor pun în evidenţă suveranitatea divină

III. ÎNTOTDEAUNA SOLUŢIILE DIVINE SUNT CONDIŢIONATE DE ASCULTAREA ŞI ÎNCREDEREA UMANĂ

Mântuitorul ar fi putut rezolva criza în multe feluri, dar a ales să-i implice şi pe oameni. Pe lângă rolul eficienţei, minunea Mântuitorului a avut şi rol pedagogic, învăţându-i pe oameni că relaţia omului cu Dumnezeu este ideală şi condiţionată. La mormântul lui Lazăr, Domnul a folosit aceiaşi metodă, cerând oamenilor prezenţi să dea piatra la o parte. Pentru Dumnezeul care a înviat pe Lazăr nu ar fi fost deloc greu să dea piatra la o parte. Scopul lui Dumnezeu nu este săi înlocuiască pe oameni în responsabilităţile lor, ci doar să-i ajute în neputinţele lor.

       1. Soluţia divină este condiţionată de ascultare. Domnul nu a avut nevoie doar de apă în vase, ci şi de ascultarea oamenilor din jur, dovedită prin umplerea vaselor cu apă. Ascultarea oamenilor îl onorează pe Dumnezeu şi face dovada încrederii lor.

       2. Soluţia divină este condiţionată de încredere. Este uşor de observat faptul că oamenii care au umplut vasele cu apă, nu au înţeles deloc în ce fel rezolvă această acţiune problema lor. Ei au făct lucrul acesta prin credinţă, având încredere în Domnul Isus. Sunt multe situaţii în viaţă, în care logica este cu totul depăşită, însă credinţa şi încrederea nicioadată.

Prezenţa lui Dumnezeu este cu adevărat necesară, prin faptul că omul este insuficient. Nunta şi viaţa unor oameni se vor termina cu bine doar atunci când Isus este prezent, ascultat şi respectat. Cheamă-l la nuntă, invită-l în viaţă, ascultă-l de fiecare dată.