Sermons Recent Programs Live Donations

The next event: Sunday 09:00am-12:00pm

Remaining time:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
Special events
  • 28
    April
    Sunday School Seminar
     
    07
    May
    Holy Communion
     
    08
    May
    Youth Bible Study
  • 11
    May
    Pastoral Conference
     
    14
    May
    Mother`s Day
     
    20
    May
    Volunteer Day
 

March 2012

 
 

pastor's page

March 2012

4 martie

Visul oricărui credincios şi al oricărei biserici este experienţa unei treziri spirituale. Orice biserică locală are o nevoie disperată să experiment­eze trezirea şi reforma spirituală în viaţa unei generaţii de credincioşi. Pentru că viaţa spirituală şi morală este un proces, este supusă degradării din cauza influenţei multor factori negativi: obişnuinţa, pierderea pasiunii, rutina, formalismul, hrănirea spirituală insuficientă, anturajul nesănătos, atracţia lumii, momeala ispitelor, cursele Diavolului, visul materialismului, tentaţia libertinajului, investiţia în desăvârşirea vieţii spirituale... Aşa se face că foarte mulţi creştini, deşi sunt foarte religioşi şi frecventează cu regularitate biserica, sunt imaturi, adormiţi spiritual, nepăsători şi foarte concentraţi pe lucrurile lumii. O astfel de persoană, familie, biserică are nevoie disperată de trezire şi reformă spirituală pentru revenirea la ,,dragostea dintâi".

Reforma împăratului Iosia este un exemplu potrivit pentru noi. Ultima reformă avusese loc în vremea lui Ezechia, adică cu 57 de ani în urmă, motiv pentru care în poporul credincios lui Dumnezeu domnea idolatria şi un stil de viaţă păcătos. Reforma din viaţa lui Iosia şi apoi din anturajul lui a avut câteva etape:

1. Găsirea şi citirea Cărţii lui Dumnezeu

2. Mergerea şi închinarea în Casa lui Dumnezeu

3. Sfătuirea cu oamenii lui Dumnezeu

4. Legământ personal în faţa lui Dumnezeu

Toate aceste patru etape nu au schimbat nimic în viaţa lui Iosia, în mod practic, dar au pregătit inima lui pentru schimbare/reformă.

5. Reforma spirituală/morală în viaţa lui Iosia şi în anturajul său. Cei mai mulţi credincioşi vor reforma, dar neglijează Biblia, absentează fizic sau sufleteşte de la Biserică, dispreţuiesc slujitorii, încalcă legământul şi apoi aşteaptă reformă.

Reforma este rezultatul unor acţiuni, este seceratul a ceea ce ai semănat. Care au fost elemen­tele reformei lui Iosia?

1. Reformă în viaţa personală. Nu poţi influenţa pe nimeni să se schimbe, dacă nu eşti un om schimbat. Niciodată nu poţi da ce nu ai.

2. Reformă în Casa lui Dumnezeu - reformă spirituală şi administrativă. A scos idolii afară şi i-a ars, a dărâmat casele sodomiţilor care se construiseră în curţile Templului.

3. Reformă în oraş pentru că, fiind împărat, avea autoritate. A distrus altarele la care se închinau oamenii la idoli.

4. Reformă în ţară. A eliminat sau a omorât preoţii idolilor şi vrăjitorii.

5. Reforma sărbătorilor. De aproximativ 400 de ani nu mai fusese sărbătorit Paştele Domnului (2 Împăraţi 23:22) aşa cum l-a prăznuit Iosia, după Cuvântul Cărţii Sfinte (2 Împăraţi 23:21).

Noi toţi care vorbim despre lucrurile sfinte întâmplate în timpul părinţilor şi bunicilor noştri avem mare nevoie de trezire şi reformă, dar acestea cer un preţ: atitudine corectă faţă de Biblie, faţă de Biserică, faţă de lucrători, faţă de propriul legământ încheiat cu Dumnezeu.

11 martie

Nu este greu să crezi, ci este greu să rămâi credincios, depăşind piedica îndoielilor. Ioan Botezătorul, cel despre care Mântuitorul a spus: ,,dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul" (Matei 11:11), deşi a crezut în Isus şi a fost convins pe deplin de identitatea şi misiunea Lui, totuşi s-a îndoit întrebând: ,,Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptam pe un altul?" (Matei 11:3). Ioan tocmai L-a botezat pe Domnul în Iordan, când din ceruri Tatăl a zis: ,,Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea" (Matei 3:17). Cum şi-a permis Ioan în urma acestei experienţe să pună o astfel de întrebare? Când omului i se întâmplă ce a crezut că nu i se va întâmpla sau când nu i se întâmplă ce aştepta să i se întâmple, este mirat, nemulţumit şi pune întrebarea: ,,DE CE?" Cum răspunde Dumnezeu la această întrebare? Uneori răspunde, alteori nu răspunde. La care întrebări răspunde Dumnezeu?

1. Dumnezeu nu răspunde la întrebările existenţiale:

,,De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?"
,,De ce lumea este aşa de rea?"
,,De ce mi s-a întâmplat tocmai mie lucrul acesta?"

2. Dumnezeu nu răspunde la întrebările de viitor:

,,Oare ce se va întampla cu mine peste doi ani?"
,,Oare când şi cum va fi sfârşitul lumii?"

3. Dumnezeu răspunde la întrebările care conduc la înţelepciune:

,,Ce vrea Dumnezeu să învăţ din experienţa aceasta?"
,,Cum doreşte Dumnezeu să mă comport în această situaţie?"

Ioan a pus o întrebare al cărei răspuns îl ştia foarte bine, însă din anumite motive a fost cuprins de îndoială.

1. Nesiguranţa lui Ioan este expresia dezamăgirii personale.

2. Dezamăgirea lui Ioan este expresia aşteptărilor neîmplinte.

3. Aşteptările neîmplinite sunt expresia neglijării voii lui Dumnezeu.

Indiferent cât de mare este lucrarea pe care o face cineva, acel cineva rămâne doar un om. Din experienţa lui Ioan învăţăm că oamenii sunt extrem de limitaţi şi devin vulnerabili în experienţele limită ale vieţii.

1. Succesul, prin tendinţa superiorităţii şi mândriei.

Primii oameni s-au crezut proprietari în grădină, nu administratori, de aceea au mâncat din pomul oprit.

2. Eşecul, prin tendinţa inferiorităţii şi dezamăgirii. Ioan s-a simţit dezamăgit pentru că nu a înţeles neimplicarea Mân­tuitorului în viaţa sa. El se aştepta ca Domnul să-l scoată din închisoare, pentru că merita. El şi-a făcut un plan diferit de planul lui Dumnezeu şi apoi s-a simţit abandonat pentru că Dumnezeu nu a lucrat după planul lui. Nu timpurile de normalitate verifică credinţa noastră, ci situaţiile de criză. Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut să fie rău şi a ales să nu fie. Vremurile de criză, încercările şi situaţiile limită ale vieţii sunt adevăratele examene ale credinţei, ascultării şi consacrării noastre pentru Dumnezeu.

18 martie

Studiul biografic al împăraţilor evrei ne ajută să înţelegem că poziţia, prosperitatea şi privilegiile vieţii nu pot înlocui niciodată pocăinţa. Abiam este fiul lui Roboam şi al doilea împărat al Regatului lui Iuda. El a domnit trei ani la Ierusalim şi a fost un împărat rău. Biblia prezintă în 1 Împăraţi 15:1-8 trei lucruri negative despre el:

I. A AVUT INIMA ÎMPĂRŢITĂ. ,,Inima lui n-a fost întreagă a Dom¬nului." Împărţită între cine? Împărţită între el şi Dumnezeu. Un om poate avea inima pentru Dumnezeu, împotriva lui Dumnezeu sau împărţită între el şi Dumnezeu. Dintre aceste trei categorii de oameni, prima categorie este singura plăcută Domnului: ,,Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe cei a căror inimă este întreagă a Lui" (2 Cron. 16:9). Oamenii cu inima împărţită sunt oameni murdari:
,,Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită" (Iacov. 4:8). Tot ce face un om în viaţă este dictat de inima lui: ,,Ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima oamenilor ies gândurile rele..." (Marcu 7:21-23). De aceea Biblia spune: ,,Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, că din ea ies izvoarele vieţii" (Prov. 4:23). După ce David a păcătuit, s-a rugat lui Dumnezeu:
,,Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule" (Ps. 51:10). II. A URMAT UN EXEMPLU GREŞIT. ,,S-a dedat la toate păcatele pe care le făcuse tatăl său; şi inima lui n-a fost întreagă a Domnului, cum fusese inima tatălui său David". Roboam a fost tatăl lui şi David a fost străbunicul lui. El a avut de ales dintre aceste două modele şi l-a ales pe cel care i-a împlinit dorinţele, interesele şi motivaţiile. Deşi Scriptura nu menţionează curvia sau crima în cazul lui Abiam, aşa cum le menţionează în cazul lui David, totuşi Biblia îl prezintă pe David ca pe un exemplu bun şi pe Abiam ca pe un exemplu rău. Explicaţia este faptul că David a făcut aceste păcate într-o singură zi şi Abiam le-a făcut în fiecare zi: ,,Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului şi nu se abătuse de la niciuna dintre poruncile Lui, în tot timpul vieţii lui, afară de întâmplarea cu Urie Hetitul" (1 Împăraţi 15:5). David a mărturisit şi a părăsit păcatul, rugându-se pentru o inimă nouă, în timp ce Abiam nu a mărturisit păcatele, nu le-a părăsit şi a trăit pănâ la moarte cu o inimă împărţită.

III. A FOST UN ÎMPĂRAT CERTĂREŢ ŞI RĂZBOINIC. ,,Între Abiam şi Ieroboam a fost război." El a cultivat şi a întreţinut o relaţie de adversitate cu fraţii lui din Împărăţia de Nord. Deşi erau fraţi, erau acelaşi popor, au trăit în conflict şi neînţelegere, din cauza caracterului sângeros al lui Abiam.
Abiam nu a fost credincios, pentru că a avut inima împărţită. A fost un om rău, pentru că a ales exemplul negativ al tatălui său. A fost un împărat rău pentru că a fost duşmănos şi certăreţ. Poziţia pe care a avut-o nu l-a învăţat să fie om, să se teamă de Dumnezeu şi să trăiască pentru El.