Sermons Recent Programs Live Donations

The next event: Sunday 09:00am-12:00pm

Remaining time:

 
Evenimente speciale
  • 20
    Aprilie
    Conferință pastorală (Portland)
     
    23
    Aprilie
    Nuntă
     
    28
    Aprilie
    Seminar Școala duminicală
  • 07
    Mai
    Cina Domnului
     
    08
    Mai
    Studiu biblic pentru tineri
     
    11
    Mai
    Conferință pastorală (Detroit)
Special events
  • 28
    April
    Sunday School Seminar
     
    07
    May
    Holy Communion
     
    08
    May
    Youth Bible Study
  • 11
    May
    Pastoral Conference
     
    14
    May
    Mother`s Day
     
    20
    May
    Volunteer Day
 

October 2006

 
 

pastor's page

October 2006

Octombrie 29, 2006

Faptul că în orice cultură copiii şi tinerii sunt un factor important, este evident de-a lungul istoriei umane. Mântuitorul Şi-a arătat dragostea şi El Însuşi mărturiseşte despre importanţa copiilor - în familie, societate şi Biserică.
    Nici un trib sau naţiune nu poate supravieţui mult timp, fără să-şi ducă mai departe valorile spirituale, morale, culturale... predându-le copiilor şi copiilor copiilor lor.
    Astăzi societatea cheltuie multă energie şi resurse pentru copii, tineri, dar adevărata investiţie în vieţile lor ar trebui să fie dragostea, manifestată prin comunicare, afecţiune şi asigurarea unei educaţii complexe şi solide pentru sufletul şi mintea lor. Ei au nevoie de tandreţe, înţelegere, învăţătură, ceea ce numai adulţii le pot oferi. Cea mai vulnerabilă categorie umană în faţa răului sunt tinerii şi copiii. Deseori, familia trece prin Valea Plângerii cu un copil neascultător, pentru că mutilările făcute de păcat sunt mai tragice decât cele făcute de boli sau accidente.
    Neascultarea unui copil poate căpăta foarte multe forme - de la simpla neglijare a sfaturilor părinteşti, până la “fuga de acasă”. Simplul fapt că un tânăr merge la şcoală, biserică, este inteligent şi frumos, nu este garanţia suficientă că el nu va fi luat de “valul lumii” şi lovit de stâncile vieţii, de care poate fi zdrobit pentru totdeauna. Excesul sau criza de autoritate, lipsa de înţegere şi comunicare, lipsa de educaţie permanentă, neglijarea sau, dimpotrivă, dominarea sunt câteva dintre motivele care conduc la falimentul multor tineri în relaţia cu familia, Biserica, Dumnezeu.     
    Neascultarea şi rebeliunea unui tânăr sunt mesajul prin care el încearcă să comunice propria disperare şi derivă. Prin atitudinea lor de neascultare, ei îşi pedepsesc părinţii, încercând să-i manipuleze cu suferinţa pe care le-o provoacă. Pe de altă parte, neascultarea tânărului este manifestarea dureroasă cu privire la adevărata atmosferă a familiei, o declaraţie publică a ceea ce se întâmplă în ascuns.
    Toată această durere poate fi evitată prin aşezarea permanentă a copilului sub efectul educaţiei biblice, sub prezenţa divină a Mântuitorului Isus Hristos. Nu le facem un bine copiilor noştri atunci când le permitem să iasă de sub efectul educaţiei biblice, doar pentru faptul că atmosfera este exigentă sau pentru motivul că “astăzi” s-au schimbat regulile de educaţie. Dumnezeu a spus că aceste reguli sunt: ”pentru voi, copiii voştri şi copiii copiilor voştri”. La performanţa unei vieţi trăite lângă Dumnezeu nu se poate ajunge fără un proces dificil şi anevoios de urmare a Evangheliei şi a Celui care S-a supus în totul voinţei divine, făcând din întreaga Lui viaţă umană expresia ascultării şi dedicării.    
    Te invit duminică la Betania să continuăm meditaţia la felul în care Dumnezeu ne vrea parteneri cu El în creşterea copiilor noştri!

Octombrie 22, 2006

Istoria umanităţii este influenţată din punct de vedere religios de câteva persoane care au devenit repere spirituale - Isus Hristos, Mohamed, Buda, Confucius... Ei sunt întemeietorii şi liderii marilor religii - Creştinismul, Islamismul, Budismul, Confucialismul, religii care au la bază marile cărţi - Biblia, Coranul, Upanişadele, Cele Patru Cărţi. Muritorul de rând din zilele noastre este bombardat direct sau indirect, în fiecare zi, de oferte insinuante să urmeze aceste religii. Care dintre ele este cea bună? Cea în care fiecare ne-am născut fiecare?
       În primul rând, toţi s-au născut pe pământ şi vor să meargă în cer, timp în care Isus Hristos vine din cer pe pământ. În al doilea rând, toţi afirmă relativismul şi confuzia, spunând că sunt “o cale” spre Dumnezeu, timp în care Isus Hristos le desfiinţează pe celelalte, proclamând că “este singura Cale”. În al treilea rând, osemintele tuturor sunt în mormânt, timp în care mormântul lui Isus Hristos este gol, este un muzeu al unicităţii şi dumnezeirii Sale. În al patrulea rând, toţi prezintă o religie prin care omul se poate mântui singur, prin propriile resurse spirituale, morale, sufleteşti, financiare, timp în care Isus Hristos proclamă mântuirea omului prin harul (mila) lui Dumnezeu. În al cincilea rând, toţi au fost învăţători şi lideri pentru enoriaşii lor, timp în care Isus a fost Mântuitor, singurul care a murit pentru ei. El Şi-a dat viaţa pentru oameni, ceilalţi doar ideile. 
          Marele Napoleon Bonaparte scria:”Spun unii că Isus Hristos a fost  numai un om. Eu nu cred. Eu am văzut zeci de milioane de oameni din toate păturile sociale şi din toate rasele, dar nu am aflat nici unul în asemănare cu Hristos. Priviţi-L pe Hristos pe Muntele Taborului... vorbeşte cu Tatăl. Veselia şi fericirea sufletului Lui este aşa de mare, de-I luceşte faţa ca şi soarele. Priviţi-L acum pe Muntele Măslinilor, îngenunchiat Se roagă, durerea şi amarul sunt aşa de mari, încât are sudori de sânge. Veselia şi durerea omenească nu sunt aşa. Eu am fost membru al Academiei Franceze, am avut în societatea mea şi filosofi, şi savanţi, bărbaţii cei mai înţelepţi ai vremii mele, dar ei sunt departe de Hristos. Nazarineanul învăţa mulţimile: ”Eu sunt pâinea vieţii”, “Eu sunt apa vieţii”, “Eu sunt lumina lumii”. Care filosof vorbeşte aşa? Şi când vorbeşte, argumentează cu vorbe - Hristos argumentează cu minuni. Alţii spun că Hristos ar fi un revoluţionar politic. Eu nu cred. El apare cel mai desăvârşit Împărat al lumii, Alexandru cel Mare, Cezar, Carol cel Mare... eu... am întemeiat împărăţii întinse şi puternice cu forţa. Am smuls pe tată dintre copii ori pe copii de lângă mamă. I-am îmbrăcat în haine aspre, i-am încărcat cu arme grele şi am biruit prin sânge şi foc. Hristos este figura luminată care Şi-a întemeiat Împărăţia pe dragoste. Pe când soldaţii pier scrâşnind din dinţi, ostaşii lui Hristos se sting cu zâmbetul pe buze în lupta pentru biruinţă. Şi cât de neegale sunt armele! Întâlnim, pe de-o parte, coaliţia tuturor savanţilor din lume, cu armatele lor nesfârşite şi tratate, cu peceţi multe, iar de cealaltă parte, nu armată, ci câţiva oameni. Ei nu au contract şi nu au arme. Credinţa comună în Arma Crucii este arma care biruieşte duşmanii. Împărăţia mea s-a prăbuşit, eu mor şi trupul meu se coboară în sânul pământului şi va ajunge pradă viermilor, însă Împărăţia Lui va creşte şi va înflori mereu. Numele Lui Îl vor pomeni şi-L vor slăvi muritorii, şi stăpânirea Lui va cuprinde odată toată faţa pământului. Iată diferenţa dintre împăraţi şi Hristos.”        
           Aşa L-a văzut Napoleon pe Hristos. Tu cum Îl vezi? Acesta este Isus Hristos, Mântuitorul oamenilor. Este şi Măntuitorul tău?   

Octombrie 15, 2006

Relaţia cu Dumnezeu este singurul lucru care dă echilibru oamenilor.
    Când oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, guvernele îşi pird orientarea, minciuna nu mai are limite, datoriile devin neachitabile, discuţiile sunt fară rezultat, politicienii fără caracter, creştinii nu se mai roagă, bisericile îşi pierd puterea, popoarele pacea, oamenii devin imorali, moda devine desfrânată, violenţa creşte...şi copiii noaştrii cresc în acestă lume. Ce trebuie să facem pentru a ne feri copiii şi în general familia de acest rău prezent în lumea în care trăim? 
   Societatea în care trăim ne ţine prea mult departe de casă şi generosul telefon încearcă neputincios să acopere răul făcut de absenţa părinţilor din viaţa copiilor.    
    Copiii obişnuiţi fără părinţi acasă, nu-i observă nici când sunt prezenţi, pentru că de cele mai multe ori sunt prezenţi fizic, însă sunt absenţi spiritual. Părinţii absenţi la lecţiile prezentului, vor fi din nefericire prezenţi la consecinţele viitorului. Cei mai mulţi părinţi sunt în prezent absenţi din viaţa copiilor cu intenţia să le asigure viitorul. Adevărul însă este că prezentul copiilor nu este problemă de viitor, ci dimpotrivă viitorul copiilor este o problemă de prezent. Părinţii veşnic absenţi din prezentul copiilor, vor fi mereu prezenţi în absenţa acestora în viitor. 
    O maşină al cărui şofer coboară în timpul mersului, va merge şi singură, însă încotro se îndreaptă? Locul tatălui, mamei nu-l poate lua nimeni şi nimic. 
      În familie nu există cursuri la fără frecvenţă şi nici cursuri prin corestpondenţă. Poate un profesor absent să predea cursuri unei clase prezente? Profesorul care predă cursuri de absenţă, va reuşi să formeze o clasă de absenţi, absenţi de la educaţie, caracter, valori creştine, priorităţi...
    Copiii au întotdeauna nevoie mai mare de părinţi decât de ce le oferă părinţii, pentru că în jurul vârstei de 4-5 ani copiii au primit deja mai mult de jumătate din toată educaţia pe care o primesc în viaţă. Cea mai mare problemă aici este că nu putem să ne călăuzim copiii pe un drum pe care noi înşine nu mergem.
    Cea mai sigură cale de a pregăti copiilor o viaţă prea grea şi lipsită de linişte, este să le pregătim o copilărie prea uşoară şi lipsită de responsabilităţi.
    Ce să înţeleagă un copil de la părinţii care nu pot fi prezenţi sau punctuali la biserică, timp în care sunt prezenţi şi punctuali în alte lucruri nespirituale?
    Ce să înţeleagă un copil de la părinţii care nu au bani pentru biserică, dar au aşa de mulţi bani pentru atâtea lucruri pe care mai apoi le numesc trecătoare?
    Dacă copiii noştri sunt într-adevăr importanţi pentru noi, dacă educaţia este într-adevăr importantă pentru ei, atunci ar trebui să punem aceste două lucruri importante împreună. Naşterea copiilor ne obligă să-i creştem şi creşterea ne obligă să-i educăm pentru că  educaţia face diferenţa dintre copiii buni şi copiii răi. Educaţia însă nu-şi atinge scopul, dacă nu este însoţită de exemplul 
personal. 
   Filosofiile contemporane care influeţează copiii sunt umanismul care promovează confortul, evoluţionismul care promovează necredinţa, libertinajul care promovează păcatul, ignoranţa care promovează prostia, materialismul care pormovează mândria...
     Nu există onoare mai mare decât să punem cu bucurie în alţii ceea ce noi am învăţat cu lacrimi într-o viaţa.

Octombrie 1, 2006

De-a lungul istoriei, creştinismul a accentuat în anumite perioade, mai mult sau mai puţin, unele aspecte ale vieţii spirituale. Aşa se face că postul sau rugăciunea au fost mai practicate în unele perioade de timp decât în altele. În urma unei statisctici, în vremea noastră 55% dintre creştini nu postesc nicioadată, iar 20% dintre cei care totuşi postesc, nu fac lucrul acesta regulat. Deşi este o sursă de putere, pe măsură ce spiritualitatea a fost înlocuită cu religiozitatea, postul a fost înlocuit cu forme exterioare. Postul este abţinerea voluntară de la mâncare, băutură sau alte plăceri ale trupului pentru o anumită perioadă de timp.
    Printre scopurile postului amintim câteva:
    1. Obţinerea biruinţei împotriva Diavolului (Matei 17:21);
    2. Mărirea capacităţii de înfrânare a poftelor trupului (Luca 21:34);
    3. Mărirea dedicării noastre în slujbă (Matei 4:2);
    4. Adâncirea căutării şi apropierii de Dumnezeu (Neemia 9:1); 
    5. Încurajarea pocăinţei şi smeririi vieţii (Iona 3:5);
    6. Ungerea şi călăuzirea în slijire (Ezra 8:23, Fapte 13:3);
    7. Izbăvirea din primejdii şi necazuri (2 Cron. 20:3; Ioel 2:12)
     Perioada de timp dedicată postului poate fi mai lungă sau mai scurtă:
     1. O zi (Isaia 58:5, Judecători 20:26) - ziua în Biblie începe şi se termină seara (Gen. 1:5,8,13,19);
       2. Trei zile (Estera 4:16);
       3. Şapte zile (2 Samuel 12:12);
        4. Patruzeci de zile (Exod 24:18, Luca 4:1-2, 1 Împaraţi 19:8). Postul de patruzeci de zile, dacă nu se mănâncă seara, este realizat în mod supranatural şi nu se poate realiza în condiţii normale de viaţă. Trei bărbaţi au postit o perioadă aşa de lungă: Moise, Ilie şi Domnul Isus. 
    Adevăratul post are câteva condiţii pentru a fi primit de Dumnezeu:
    1. Abstinenţă de la mâncare şi băutură (Exod 34:28, Estera 4:16);
    2. Abstinenţă de la relaţia intimă cu partenerul (1 Cor. 7:5);
    3. Smerirea inimii (Neemia 9:1);
    4. Însoţirea cu rugăciuni insistente (Daniel 9:3-21, Luca 2:37);
    5. Mărturisirea păcatelor (1 Samuel 7:6);
    6. Pocăinţă şi renunţarea la păcat (Isaia 58:1-4);
    7. Iertare, dărnicie (Isaia 58:6-7).
    Există şi motivaţii greşite pentru post:
    1. David dorea să scape de consecinţele păcatului (2 Sam. 12:16);
    2. Post fără credinţă în Dumnezeu şi în ceea ce faci (Isaia 58:3);
    3. Post pentru a ascunde adevărata nepocăinţă (Ieremia 14:12).
    Biserica Betania cheamă frăţietatea la 40 de zile de post şi rugăciune în perioada septembrie 25-noiembrie 03, 2006.