|
pagina păstorului
|
Ianuarie 2006
|
Ianuarie 29, 2006
Botezul în apă este unul dintre primele acte de cult ale Bisericii. El este decizia conştientă, voluntară şi personală, prin care o persoană născută din nou intră în toate drepturile Împărăţiei. În Biblie întâlnim trei tipuri de botez în apă:
1. Primul este botezul lui Ioan Botezătorul, botezul pocăinţei, constând în mărturisirea păcatelor.
2. AL doilea este botezul cu care a fost botezat numai Domnul Isus Hristos, constând în mărturisirea păcatelor oamenilor pentru care a murit mai târziu pe crucea de pe Golgota.
3. Al treilea este botezul Nou Testamental, prin care candidatul exprimă în mod public schimbarea spirituală interioară petrecută în el în momentul pocăinţei.
Botezul în apă este obligatoriu pentru orice creştin, deoarece a fost instituit de Dumnezeu. Domnul Isus s-a botezat, El i-a învăţat pe oameni să se boteze, apostolii i-au învăţat pe oamenii să se boteze, creştinii de-a lungul timpului s-au botezat în apă... Persoana care se botează, în primul rând trebuie să fie matură din punct de vedere fizic, intelectual, emoţional pentru a fi capabilă să intre într-o relaţie cu Dumnezeu şi să-şi asume responsabilităţile acestei relaţii. De asemenea, trebuie să creadă în Mântuitorul Isus, să înveţe voia lui Dumnezeu din Biblie şi să-L urmeze pe Domnul. Persoana care se botează nu poate fi un copil care nu este conştient de responsabilităţile care-i revin în urma legământului făcut cu Dumnezeu în apa botezului. Obiceiul botezului copiilor mici a fost introdus odată cu încreştinarea Europei, ca o strategie politică şi religioasă, unde lipsea cu desăvârşire conştientizarea evenimentului şi relaţia spirituale cu Dumnezeu. Botezul în apă, din acest punct de vedere, poate fi comparat cu legământul căsătoriei, unde mirii trebuie să fie adulţi, să aibă capacitatea să se aleagă reciproc, conştient şi voluntar. De asemenea, ei trebuie să aibă vârsta necesară pentru a putea fi responsabili de obligaţiile ce le revin din relaţia în care s-au angajat.
Botezul în apă nu este un eveniment religios care se termină odată cu oficierea lui, iar candidatul nu are nici o obligaţie în urma acestuia, ci botezul în apă este legământul conştient făcut cu Dumnezeu, legământ prin care El se obligă să aibă grijă de existenţa noului creştin, însă acesta se obligă în mod permanent să-L slujească pe Dumnezeu. Viaţa lui se va schimba prin puterea lui Dumnezeu, valorile şi priorităţile lui vor fi duhovniceşti, Biblia va deveni norma lui de viaţă, iar Duhul lui Dumnezeu îl va călăuzi mereu şi mereu.
|
Ianuarie 22, 2006
Unul dintre fenomenele existenţei este oboseala. Ea nu apare datorită muncii prea intense, ci din cauza odihnei prea puţine. Dacă raportul dintre muncă şi odihnă, având ca şi rezultat echilibru sau oboseală, există în viaţa de toate zilele, el există şi în viaţa spirituală. Textul Biblic din Marcu 4:35-41 ne arată legile odihnei şi oboselii.
Isus cu ucenicii traversează cu barca Lacul Galileia, alături de alte bărci care mergeau înspre un mal sau altul. Pentru Domnul şi ucenicii Săi tocmai se încheiase o zi grea de lucru cu mulţimile. Acum era un timp de inactivitate, cu excepţia persoanei de la cârma corăbiei. Observăm că priorităţile Mântuitorului sunt diferite de ale ucenicilor - El Se odihneşte dormind pe fundul corăbiei, în timp ce ei stau de vorbă. Ei toţi aveau nevoie de odihnă, însă numai Isus Şi-a rezolvat această nevoie.
La un moment dat, ca din senin, începe o furtună puternică şi ucenicii intră în panică pentru că nu mai pot controla corabia. Lacul Galileia este între doi munţi şi este plin de stânci ascuţite, care pun în pericol corabiile, mai ales în timp de furtună. Înspăimântaţi, Îl trezesc pe Domnul, reproşându-I lipsa de interes pentru viaţa lor. Daca în momentele de linişte ucenicii şi-au pierdut vremea discutând între ei, diferenţa de comportament şi atitudine rămâne şi în timpul furtunii care se dezlănţuie asupra lor - ucenicii se înspăimântă, dar Domnul, liniştit, rezolvă problema în mod supranatural.
De remarcat că experienţa lor a fost insuficientă, timp în care intervenţia supranaturală a lui Dumnezeu rezolvă problema. Soluţia nu stă în ce ştim noi din experienţă, ci în ce ne inspiră Dumnezeu să facem prin credinţă, fără frică. Oboseala ucenicilor îi predispune la frica şi necredinţă, timp în care Domnul are curaj şi credinţă.
Oboseala spirituală este determinată de lucru spiritual mult şi odihnă, hrănire spirituală puţină. Credinciosul care se va odihni şi hrăni spiritual insuficient, va obosi şi consecinţele vor fi inevitabile: FRICĂ ŞI NECREDINŢĂ. În această stare, el va da vina pe împrejurări, pe furtună, pe Domnul, dar niciodată pe cine trebuie, adică pe el şi pe starea lui accentuată de oboseală spirituală.
În faţa fiecăruia dintre noi stă un an nou, 2006, însă, în acelaşi timp, tocmai am sfârşit un an vechi, 2005. Riscul oboselii şi consecinţele lui sunt prea mari pentru a fi neglijate. Frica şi necredinţa vor fi întotdeauna manifestările credinciosului obosit şi nehrănit. Dacă anul acesta vrei să faci mari izbânzi pentru Domnul, una dintre condiţiile de bază este că trebuie să eviţi oboseala - nu munca, ci doar oboseala. Oboseala nu înseamnă prea multă muncă, ci prea puţină odihnă şi hrănire.
|
Ianuarie 8, 2006
Nu există har mai mare decât şansa unui nou început. Atunci când terminăm un lucru care a ieşit nu tocmai bine, ne dorim să-l putem face din nou, de data asta... bine. Faptul că Dumnezeu ne-a mai dat încă un an de viaţă, dovedeşte IUBIREA şi INTENŢIA Sa. În primul rând IUBIREA, pentru că, fără să merităm, Dumnezeu ne-a permis să mai trăim, să ne ocupăm de suflet, de slujire şi de familie. În al doilea rând INTENŢIA, pentru că Dumnezeu are un scop cu fiecare dintre noi în anul 2006.
Şansa de a începe un nou an am avut-o de multe ori în viaţă, de cele mai multe ori am început cu entuziasm şi am încheiat... altfel, poate cu regret şi promisiuni neîmplinite. Ce am învăţat din experienţele anilor trecuţi?
Anul 2006 este o perioadă de graţie divină, în care trebuie să investim mai mult în viaţa spirituală şi Împărăţia lui Dumnezeu. Prin Cuvântul Său, Dumnezeu Se obligă în anul 2006 să investească mai mult în noi, cu condiţia să aducem rod la vremea recoltatului. Foarte probabil că anul acesta va fi ultimul pentru mulţi, ultimul în care mai putem face ceva pentru sufletul şi veşnicia noastră.
Dincolo de idealurile noastre materiale, intelectuale, profesionale, familiale... care sunt în mod concret idealurile noastre spirituale? Este timpul să învăţăm din greşelile anilor trecuţi şi să folosim şansa acestui nou început, trăind cu responsabilitatea unor oameni care vor fi judecaţi de Dumnezeu după dreptatea divină. Apostolul Petru, pătruns de această înţelegere, întreabă: "Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?" (2 Petru 3:11-12)
Anul 2006 poate fi timpul glorios în care Isus va reveni să-Şi răpească mireasa. Această sfântă aşteptare ne motivează serios la o viaţă demnă şi la slujire plină de dedicare şi sacrificiu. Viaţa demnă presupune rugăciune, citirea Bibliei, postul, părtăşia frăţească, faptele credinţei, iar slujirea presupune manifestarea abilităţilor, resurselor date de Stăpân.
Pentru ca aceste lucruri să devină mod de viaţă trebuie să ne luptăm cu tendinţa naturală de a nu le face. Viaţa o trăim în funcţie de valorile şi priorităţile noastre, de aceea anul 2006 nu va fi din întâmplare mai bun. E nevoie de o atentă organizare a timpului, priorităţilor, resurselor noastre. Nu există în anul acesta un moment mai potrivit pentru noi decizii şi atitudini ca şi momentul de faţă.
|
|
|