Predici Programe recente În direct Donații

Următorul eveniment: Duminică 9:00am-12:00pm

Mai sunt:

 
 

Ianuarie 2020

 
 

PAGina pastorului

Ianuarie 2020

5 ianuarie 

 

12 ianuarie 


Au existat în istorie răscoale ale sclavilor, ale țăranilor, ale națiunilor subjugate, însă niciodată în istorie nu a existat până atunci un fenomen de revoltă pe criterii generaționale, numit Revoluția Culturală din anii 1960-1970. Această Revoluție Culturală a lăsat în urmă influențe care au schimbat pentru totdeauna fața lumii și viața oamenilor, generând foarte mai multe pierderi în rândul tinerilor:
1. Pierderea inocenței prin apariția televiziunii.
2. Pierderea autorității prin negarea acesteia în programele de la televizor.
3. Pierderea iubirii prin înmulțirea alarmantă a divorțurilor, din cauza vulgarității și senzualității propagate la televizor.
4. Pierderea speranței prin ascunderea sau neînțelegerea viitorului.
Televiziunea atunci, mass-media și internetul acum, aduc ,,lumea" în casele noastre și în inimile copiilor noștri. Consecințele sunt dramatice, iar generațiile de predicatori din ultimii șaptezeci de ani ne-au ,,supărat", avertizându-ne cu privire la riscurile ascunse ale televizorului:
1. Sinuciderile în rândul copiilor între 10 și 14 ani au crescut cu 120% în ultimii 12 ani.
2. Unul din trei adolescenti americani s-a gândit la sinucidere și unul din șapte a apelat la această metodă.
3. Rata adolescenților cu vârstele cuprinse între 14 și 17 ani care s-au sinucis a crescut cu 165% în ultimii 10 ani.
4. Consumul de marijuana aproape s-a dublat în ultimii 2 ani.
5. Consumul de alcool în rândul minorilor a fost descris de un medic generalist ca fiind ,,ieșit de sub control”.
6. 78% dintre copiii care mor în SUA au parte de o moarte violentă: asasinați în marile metropole sau sinucigându-se în suburbii.
Sunt adulți care ne sfătuiesc să nu mai publicăm aceste statistici, pentru că îi speriem pe părinți. Nu credeți că este timpul să-i speriem? Nu credeți că-i timpul să ne speriem? Nu expunând, contestând și condamnând aceste fenomen îl vom conștientiza și vom lupta împotriva lui, salvându-ne copii? Nu informarea și demascarea aduce conștientizarea?
Societatea de astăzi este marea piață unde sufletele copiilor noștri nu au niciun preț, iar părinții, fiind ocupați cu prea mult lucru, nu au timp să se sperie de aceste fenomen. Trebuie să luptăm împotriva curentului pentru a reveni la preocuparea pierdută a bunelor maniere și a bunului simț. Trebuie să cultivăm și să dezvoltăm mai mult educația decât distracția. Trebuie să-i influențăm pe copii cu Biblia, nu cu mass-media. Biblia este Cartea care L-a prezentat pe Dumnezeu, L-a introdus pe Mântuitorul, a generat Creștinismul, a influențat istoria, a produs sfinți, a consolidat Biserica...
Cum vor reuși copiii noștri să-L respecte pe Dumnezeu dacă nu-și vor respecta părinții, semenii, reprezentanții autorității? Cum vom dovedi că Îl cunoaștem pe Isus Cristos dacă nu vom face tot ce este posibil pentru a lua cât mai mulți oameni cu noi în cer? Omul are o perioadă ideală în care poate fi educat cu succes: copilăria, copilăria timpurie. Biblia spune: ,,Învață-l pe copil când este mic...".

 

 

  19 ianuarie

Biblia vorbește despre stăruință, insistență, perseverență, tenacitate... ca despre o stare de efort făcut pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop. ,,Stăruiţi în dragostea frăţească" (Evrei 13:1); ,,... stăruiţi în voia lui Dumnezeu" (Col. 4:12); ,,Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri” (Col. 4:2).
Stăruința dovedește convingere, angajament, dedicare pentru atingerea unui obiectiv. Cristos i-a învățat pe oameni să creadă în Dumnezeu și să se pocăiască de păcat pentru a fi mântuiți (Marcu 1:15). Apoi a continuat să-i învețe că trebuie să se roage insistent pentru a fi umpluți cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în perspectiva slujirii (Fapte 1:8). Puterea spirituală pe care o dă umplerea cu Duhul Sfânt se manifestă prin capacități, daruri, slujbe și lucrări, prin sfințenie personală, motivație puternică, curaj, pasiune, sacrificiu și o dorință mare pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu. Înainte de rugăciunea stăruitoare pentru umplerea cu Duhul Sfânt, credincioșii trebuie să parcurgă câteva etape preliminare:
1. Trebuie să fie născuți din nou. Trebuie să aibă o relație autentică și personală cu Dumnezeu, prin Fiul Său, Isus Cristos.
2. Trebuie să cunoască voia lui Dumnezeu (1 Cor. 2:11-12). Acesta este unul dintre motivele principale pentru care Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său.
3. Trebuie să fie sfinți. Nu poate exista vreun păcat cunoscut în viaţa lor, aceasta însemnând infidelitate faţă de Dumnezeu. De aceea, orice păcat trebuie mărturisit și părăsit.
Stăruința în rugăciune este caracterizată de cațiva factori care explică înțelesul acestei acțiuni:
1. Importanța - convingerea puternică că un lucru trebuie făcut cu orice preț. Importanța se exprimă prin priorități și este întotdeauna direct proporțională cu interesul, adică o persoană va avea interes pentru lucrurile pe care le consideră a fi importante (Luca 11:5-13).
2. Insistența - repetarea neclintită a unei păreri sau atitudini pentru realizarea unei dorințe sau scop. Insistența se exprimă prin repetare și este întotdeauna direct proportională cu dorința, adică o persoană va insista să repete un lucru în măsura în care îl va dori (Luca 18:1-8)
3. Statornicia - atitudinea intenționată, disciplinată de a face în mod constant ceea ce este important, rezistând factorilor exteriori care provoacă renunțarea. Statornicia se exprimă prin fermitate și este întotdeauna direct proportională cu disciplina spirituală, adică o persoană va continua să facă aceleași lucruri doar pentru ca sunt importante (Gen.18:23-33).
Mântuirea este lucrarea interioară care ne sfințește viața. Slujirea este lucrarea exterioară care îi sfințește pe cei din jur. Mântuiți fiind, Dumnezeu ne cheamă să-L slujim cu efort și dedicare. Pentru aceasta avem nevoe să fim umpluți cu puterea Duhul Sfânt. Acum este timpul să ne rugăm stăruitor pentru primirea acestei puteri. Acesta este scopul lui Dumnezeu pentru noi.

 26 ianuarie

Fiecare creștin născut din nou simte nevoia unei treziri spirituale, însă scopul trezirii nu este trezirea, ci reforma spirituală. Trezirea din somn nu este un scop în sine, însă nimeni nu poate merge la școală sau la lucru dacă nu se trezește mai întâi. Trezirea spirituală presupune conștientizare, înțelegerea responsabilităților și întotdeauna se întâmplă cu cineva care a adormit sau ațipit. Trezirea spirituală înseamnă căutarea adevărului, nu doar experimentarea unor stări emoționale care ne fac să ne simțim bine. De obicei trezirea spirituală nu este o experiență mistică, ci conștientizarea realității în raport cu adevărul Scripturilor. Trezirea spirituală este o experiență profundă la nivel emoțional-cognitiv (Habacuc 3:2; Efeseni 5:14). Reforma spirituală însă este manifestarea trezirii, schimbarea vieții din punct de vedere spiritual și moral (Efeseni 4:20-32). Din nefericire, mulți oameni experimenteaza trezirea spirituală, dar nu ajung la reforma vieții spirituale. Ei conștietizează realitatea la nivel rațional, simt un foc puternic al prezenței lui Dumnezeu în suflet, însă nu se schimbă nimic în viața lor spirituală, morală, priorități, comportamente și atitudini.
Scopul lui Dumnezeu este reforma vieții, schimbarea caracterului, a stilului de viată, sfințirea practică, trăirea în puritate. Biblia vorbește de credință și apoi despre faptele credinței. Faptele credinței confirmă credința, o pune în evidență, o autentifică, o dovedesc. Tot la fel, trezirea conduce la reformă, la sfințirea reală a vieții. Acesta este scopul lui Dumnezeu.
Cine produce în mod real această schimbare în viața omului? Cine motivează, produce și dinamizează cele două etape ale acestui proces complex și profund? Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. De aceea Scrptura spune: ,,Fiți plini de Duh".
De ce apostolii Domnului au avut nevoie de plinătatea Duhului și manifestarea darurulilor Sale și noi nu mai avem această nevoie? Ce a trebuit să facă ei în plus și noi nu trebuie să mai facem pentru a demonstra că ei au avut această nevoie și noi nu o mai avem? Și ei, și noi trebuie să credem și să ne pocăim, trebuie să ne convertim, să ne naștem din nou, să ne botezăm în apă, să ne sfințim, să ne consacrăm viața lui Dumnezeu. să ne închinăm Domnului cu tot ce suntem și avem, să Îi slujim potrivit chemarii și înzestrării pe care El ne-a făcut-o... Dacă responsabilitățile lor spirituale sunt aceleași cu responsabilitățile noastre spirituale, atunci nevoile noastre sunt aceleași cu nevoile lor. Iar Dumnezeu, care a împlinit nevoile lor, le va împlini și pe ale noastre. De aceea, Luca a scris îndemnat de Duhul: ,,Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare numar îi va chema Domnul...(Fapte 2:39)". Noul Testament arată faptul că umplerea cu Duhul Sfânt are rol misiologic: ,,Ci voi veți primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim..." (Fapte 1:8). De asemenea, are rol harismatic: ,,Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei..." (Fapte 1:2-4). Niciodată nu o să fim prea plini de Duh Sfânt, însă de fiecare dată putem fi prea goi, pustii, reci și uscați, iar roadele acestei stări încep să se vadă.